2 Samuel 22:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Un foc mistuitor ieșea, Din gura Lui și-apoi, din ea, Cărbuni aprinși – necontenit – În jurul Lui, a azvârlit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Se înălța fum din nările Lui, iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor; cărbuni aprinși ieșeau din ea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Se ridica fum din nările Lui; și ieșea foc din gura Lui. Avea cărbuni aprinși în ea…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ S-a ridicat fum din nările lui și foc mistuitor, din gura lui; cărbuni aprinși țâșneau din el.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Fum se ridica din nările Lui și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Un fum se ridica din nările lui și un foc mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea.

2 Samuel 22:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:13

Din strălucirea ce mergea În față-I, se puteau vedea Cărbuni aprinși, cum licăresc Și cum, lumină, răspândesc.

2 Samuel 22:16

Prin ceea ce El a făcut, Străfundul mării s-a văzut, Iar temeliile menite Să țină lumea, dezvelite Au fost, de cearta Domnului Și de suflarea nării Lui.

Iov 4:9

Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!

Psalmi 18:15

Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale.

Psalmi 18:8

Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.

Exodul 19:18

Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.

Exodul 24:17

Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.

Isaia 30:27

„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Ieremia 15:14

Rob te voi duce ca să fii, Într-un ținut ce nu îl știi Și vei ajunge stăpânit De cei care te-au dușmănit, Pentru că iată, s-a aprins A Mea mânie ce s-a-ntins Asupră-vă, nimicitoare, Și nu aveți nici o scăpare!”

Ieremia 5:14

„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!

Habacuc 3:5

Ciuma, ‘naintea Lui, pășește Și molima-n urmă-I sosește.

Deuteronom 32:22

Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”