2 Samuel 22:3 - Biblia în versuri 20143 Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu! Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 Dumnezeu este stânca mea, în Care mă adăpostesc, scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare, adăpostul și mântuitorul meu! Tu mă scapi de violență! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 Dumnezeu este Stânca mea în care mă adăpostesc. El este: Scutul meu, Cornul salvării mele, Fortificația mea, Scăparea mea și Salvatorul meu! «Tu mă scapi de opresiune!» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Doamne, stânca mea, în el mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea, locul meu de refugiu și eliberatorul meu. Tu mă mântuiești din asuprirea mea! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în el, scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt și scăparea mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire. Onani mutuwo |
Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.
Vorbiți cu oamenii acei. Aduceți-i dar, și pe ei Încoace, să se sfătuiască, Unii cu alții să vorbească. Cine e Cel ce-a prorocit Și aste lucruri le-a vestit De la-nceput, mai dinainte, Ca voi – toți – să luați aminte? Dar oare nu vi le-am spus Eu, Care sunt Domnul? Dumnezeu, Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea! Drept și mântuitor, sunt Eu, Căci nu mai e alt Dumnezeu.
„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștilor: „Să știi Că nu vor mai fi bucurii În acest loc. O să urmeze Un timp, când fac să înceteze Chiotul cel de veselie. Vremea aceea o să vie Curând, iar voi o să puteți, Cu ochii voștri să vedeți Cum se-mplinește ce-am vestit. N-o să mai fie auzit Cântec de mire și mireasă, Cum se-auzea la orice casă.”
Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”