Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 22:20 - Biblia în versuri 2014

20 Și la loc larg, m-a scos, mereu. Domnul, apoi, m-a mântuit, Căci ne-ncetat, El m-a iubit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 El m-a eliberat; m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 El m-a scos la loc larg; m-a salvat pentru că El mă agreează.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 M-a scos la loc larg, m-a mântuit pentru că și-a găsit bucuria în mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubește.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și el m‐a scos la loc larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de mine;

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 22:20
16 Mawu Ofanana  

Isac, pe urmă, s-a mutat Și-altă fântână a săpat. Cu nimeni nu s-a mai sfădit Și-astfel, fântâna s-a numit „Lărgime” – altfel „Rehobot” – „Căci Dumnezeu, loc larg de tot, Să ne-așezăm, ne-a dăruit” – Astfel, Isac a glăsuit.


Dar dacă El nu mă va ține – Căci nu-I va mai plăcea de mine – Să facă cu a mea ființă, Ce va găsi de cuviință.”


Sub pașii mei, drumu-i lărgit Și-al meu picior nu s-a clintit.


Cu Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În urmă, Iaebeț vorbise Și-n felu-acesta el Îi zise: „De mă vei binecuvânta, De mă-nsoțește mâna Ta, Dacă hotarele-mi lărgești Și dacă ai să mă ferești, Mereu, de vreo nenorocire, De suferință să n-am știre…” Iar Dumnezeu l-a ascultat Și tot ce I-a cerut i-a dat.


Când la strâmtoare m-am aflat, Pe Dumnezeu eu L-am chemat. Al meu glas, El l-a auzit Și ajutor mi-a dăruit. De la strâmtoare m-a luat Și în loc larg m-a așezat.


Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.


Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.


„În Domnul s-a-ncrezut mereu! Să-l mântuiască Dumnezeu! Să-l izbăvească, de voiește, Pentru că Domnul îl iubește!”


Și n-ai să-Ți lași robul să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă. Știu că mereu, Tu mă veghezi Și în loc larg ai să m-așezi.


Ai milă, Doamne, și-ndurare, Pentru că sunt în strâmtorare, Iar întristarea mi-a topit Fața și trupul. Negreșit, Și sufletul mi se topește, Căci întristarea-l copleșește.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa