Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 22:10 - Biblia în versuri 2014

10 De ceruri, El S-a apucat Cu mâinile, și le-a plecat În clipa-n care a venit. Cu un nor gros, Și-a învelit Picioarele, pe când venea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 A aplecat cerurile și a coborât; sub picioarele Lui era negură.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 A aplecat cerul și a coborât (spre pământ); iar sub picioarele Lui erau nori negri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 A aplecat cerurile și s-a coborât și negura era sub picioarele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și era întuneric sub picioarele sale.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 22:10
12 Mawu Ofanana  

Atuncea, Solomon a spus: „Iată că Domnul Cel de Sus, În întuneric, a voit Să locuiască, negreșit!


Din ape, vârf Îți întocmești, Acolo unde locuiești. Norii, drept car Ție Îți sânt Și umbli pe aripi de vânt.


Apleacă cerul, bunăoară, O, Domn al meu, și Te pogoară! Atinge munții, Te arată Și fă-i să fumege de-ndată!


Nori mari și negurile groase Îl înconjoară. Temelie, Pentru-al Său scaun de domnie, Este dreptatea Lui, curată, Precum și a Lui judecată.


Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.


Poporul sta la depărtare, Iar Moise, spre norul în care Domnul era, s-a îndreptat,


Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”


Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.


De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei.


Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa