Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 21:6 - Biblia în versuri 2014

6 De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului. Regele a zis: ‒ Vi-i voi da.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să îi spânzurăm înaintea lui Iahve, în Ghiva lui Saul – omul special ales de Iahve!” Regele le-a răspuns: „Bine; vi-i voi da!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui și‐i vom spânzura Domnului la Ghibea lui Saul, alesul Domnului. Și împăratul a zis: Voi da.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 21:6
22 Mawu Ofanana  

Trei zile, coșurile sânt Și șters vei fi, de pe pământ, Pentru că fi-vei spânzurat. De-un lemn, vei sta tu, atârnat, Și păsări se vor înfrupta, În acest timp, din carnea ta.”


Iar pe mai marele pitar, L-a spânzurat. Fusese dar, Precum Iosif a tălmăcit.


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


L-a văzut astfel atârnând, Un om, pân’ la Ioab, s-a dus, În mare grabă, și i-a spus: „Pe Absalom, eu l-am aflat: Într-un stejar, e spânzurat.”


Toți cei din casa cea pe care, Saul al meu părinte-o are, Vrednici de moarte s-au vădit, Față de tine, negreșit. Totuși, pe mine, m-ai adus Și-apoi la masa ta m-ai pus. Ce drept, acum, aș mai avea, Și-n ce fel, oare, aș putea Să-i cer ceva, domnului meu, Când știe bine, cine-s eu?”


Întâi, Ahiezer venea, Cari căpitan se dovedea. Ioas, apoi, l-a însoțit. Cei doi, din Ghibea, au venit, Iar Șema fost-a tatăl lor. În numărul vitejilor, S-a mai aflat și Ieziel; Pelet urmat-a după el, Iar Azmavet le era tată. Beraca a venit pe dată, Iehu apoi – cari se vădea Că de la Anatot venea –


Iată acum, ce poruncesc, Pentru cei care îndrăznesc Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată, Din casa lor va fi luată O grindă, ca să-i spânzurați Pe cei cari fi-vor vinovați. Într-o grămadă de gunoi, Casa le-o veți preface-apoi.


Cei zece fii ce îi avea Haman – cari fiu i se vădea Lui Hamedata – Haman care Era dușmanul cel mai mare Al neamului Iudeilor. Nu au luat averea lor, Ci numai i-au înjungheat.


În Templu-arginți-a aruncat Iuda, și-apoi s-a spânzurat.


Apoi, poporul, de la el, Cerut-a și un împărat. Și astfel, Dumnezeu le-a dat Pe Saul – al lui Chis fecior – Din Beniamin. În fruntea lor, El, patruzeci de ani, a stat.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că omorât e cineva – Pentru a sa nelegiuire Care-i aduce osândire La moarte – și l-ai spânzurat,


Iosua-apoi, pe împărați, I-a omorât și spânzurați, De cinci copaci, au fost, afară Unde au stat până pe seară.


Apoi, când totul s-a sfârșit, Pe cel care a-mpărățit În Ai, Iosua l-a luat Și pe un lemn, l-a spânzurat. Acolo, trupul i-a zăcut, Până când seară s-a făcut – Căci soarele a asfințit Când Iosua a poruncit Ca, de pe lemn, să fie dat Trupul și-n urmă, aruncat În fața porții așezate Chiar la intrarea în cetate; Peste-al său trup, pietre-au luat Și-ntr-un morman le-au așezat Cari, până astăzi – negreșit – Mai poate-a fi încă, zărit.


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


În urmă, zise Samuel Către popor, în acest fel: „Vedeți pe cel ce l-a ales Domnul, acum? Bine-nțeles Că nimenea – în Israel – Nu e asemenea cu el.” Întreg poporul a strigat: „Trăiască al nost’ împărat!”


Saul, la Ghibea, a venit, De-o mică oaste însoțit. Ostașii care-l însoțeau, Alăturea de el mergeau, Pentru că Domnul a lucrat Și inimile le-a mișcat.


Astfel, un grup de soli s-a dus Până la Ghibea și au spus – La toți cari fost-au în cetate – Ce încercări neașteptate Lovit-au Iabesul. De-ndat’, Întreg poporul a strigat Și-a plâns apoi, cu mic, cu mare. Ghibea era cetatea-n care, Saul, în acel timp, ședea.


Când vei ajunge domnitor, Milă s-areți, neamului meu. Jură-mi acum, pe Dumnezeu, Căci gânduri rele – mai apoi – Nu vei avea, față de noi; Nu vei stârpi sămânța mea Și n-ai să ștergi – de-asemenea – Numele care îl port eu, Din casele tatălui meu.”


David, atuncea, a jurat, Iar el, spre casă, a plecat. David, în locul întărit – Cu ai săi oameni – s-a suit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa