5 Ei i-au răspuns regelui: ‒ Fiindcă bărbatul acesta ne-a distrus și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,
5 Atunci ei i-au zis regelui: „Pentru că acest om (numit Saul) ne-a decimat poporul și intenționa să ne extermine total ca să dispărem de pe tot teritoriul lui Israel,
5 Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel,
Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”
De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.”
După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.
Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.