18 După aceea, a urmat O luptă cari, la Gob, s-a dat, Iar Sibecai l-a doborât Pe Saf și-apoi l-a omorât. Saf era Filisteanul care, Pe Rafa, drept părinte-l are, Iar Sibecai s-a potrivit, De neam, să fie Hușatit.
Ișbi-Benob, când l-a zărit, În grabă s-a apropiat Și să-l ucidă a-ncercat. De neam, fusese Filistean Și se vădea viteaz oștean. Ișbi-Benob e-acela care, Pe Rafa, drept părinte-l are. O suliță, el mânuia. Trei sute sicli cântărea, Fiind făcută din aramă. O sabie – de bună seamă – La cingătoare, mai avea Cari a fi nouă se vădea.
O bătălie s-a mai dat, Care avut-a loc, la Gat. Oștirile de Filisteni, Un om aveau printre oșteni, Cari o statură mare-avea. La mâini – și-apoi asemenea Și la picioare – s-a văzut Că mule degete-a avut. La mâini avea – la fiecare – Tot câte șase; la picioare, Tot șase degete avuse, Căci în ăst fel, el se născuse. Se știe dar, că numărate, Sunt douăzeci și patru, toate. De neam, din Rafa, era el,
Ăști patru oameni se vădeau Că ai lui Rafa fii erau Și că, în Gat, au fost născuți. Când Filisteni-au fost bătuți De Israel, acești feciori – De ai lui David slujitori – Au fost înfrânți și, negreșit, Toți patru, astfel, au pierit.
A opta ceată ce slujea Luna a opta, îl avea Pe Sibecai, conducător, Din neamul Zerahiților. Omul acesta s-a vădit Precum că este Hușatit. La douăzeci și patru mii Fusese numărul de fii, Din Israel, cari se vădeau Că în a lui ceată intrau.