2 Samuel 21:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Dar a venit Abișai – fiul Țeruiei – și l-a ajutat pe David care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au spus jurându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război; pentru ca să nu stingi lumina lui Israel!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și Abișai, fiul Țeruiei, l‐a ajutat și a lovit pe filistean și l‐a ucis. Și bărbații lui David i‐au jurat zicând: Să nu mai ieși cu noi la luptă ca să nu stingi cande la lui Israel.

2 Samuel 21:17 Mawu Ofanana

2 Samuel 14:7

Familia mi s-a ridicat, În contra mea, și a strigat: „Scoate-l afar’, pe fiul tău, Căci l-a ucis pe frate-său! Scoate-l degrabă, cum ți-am zis, Căci trebuie a fi ucis, Pentru păcatul săvârșit! Îl vom ucide, negreșit, Chiar dacă e moștenitor!” Ce fac eu, împotriva lor? Cu ei, cum pot eu a mă pune? Căci ei și-acest ultim tăciune Ce mi-a rămas, să-l stingă-ar vrea, Iar al meu soț ar rămânea Fără urmași, pe-acest pământ. De-aceea, disperată, sânt.”

2 Samuel 18:2

Pe-a treia parte din popor, L-a așezat conducător Chiar pe Ioab. Apoi, la fel, Pe-altă treime a pus el Pe Abișai, acela care Drept frate, pe Ioab, îl are, Pentru că oamenii acei Erau feciorii Țeruei. Pe cei rămași i-a așezat, Sub mâna lui Iutai, din Gat. Când a sfârșit, a zis apoi: „Vreau ca să ies și eu, cu voi.”

2 Samuel 18:3

Poporul s-a împotrivit Și-a zis: „Nu este nimerit Să mergi alăturea de noi, Căci dacă vom fugi apoi, N-o să ia seama nimenea. Chiar jumătate de-ar cădea Din rândul nostru – și-au să vază Vrăjmașii noștri – nu contează. Însă tu singur – precum știi – Faci cât ar face zece mii Dintre ai noștri. E mai bine Ca la distanță a te ține Și numai când crezi – împărate – Să ieși afară din cetate, Și să ne vii în ajutor.”

2 Samuel 22:19

Ai mei dușmani m-au înhățat, Dar când eram mai strâmtorat, Domnul a fost sprijinul meu

2 Samuel 22:29

Tu ești lumina mea, mereu, Și-n întunericul cel greu, Tu luminezi, neîncetat.

1 Regi 11:36

Al său fiu, domn, are să fie Numai peste o seminție, Pentru ca David – robul Meu – Să aibă-n fața Mea, mereu, O rază de lumină vie Cari în Ierusalim să fie, Căci e cetatea cea aleasă Pentru-al Meu Nume, a fi casă.

1 Regi 15:4

Doar pentru David, Dumnezeu Lăsă-n Ierusalim, mereu, O mică rază de lumină. În ăst fel, a putut să vină În locul său – ca împărat – Al său fecior și-a fost lăsat Ierusalimul în picioare.

Psalmi 132:17

Acolo, fi-va înălțată Puterea, pentru David dată. O candelă va fi, mereu, Acolo, pentru unsul Meu.

Psalmi 144:10

Tu care ești îndurător Și le dai împăraților Neprețuita biruință, Tu care-l scapi de umilință Și sabie pe David care Îți este rob, dă-mi îndurare!

Psalmi 46:1

Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.

Ieremia 40:15

Atuncea Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – La Mițpa, lui Ghedalia, I-a spus în taină ce gândea: „Eu vreau, mărite dregător, Să merg degrabă, să-l omor Pe fiul lui Netania – Pe Ismael – căci nimenea, Nicicând, nu va afla nimic. Mă lasă dar, să fac cum zic. Mai bine, piară Ismael! De ce să te omoare el? De ce, oare, să reușească, În urmă, să îi risipească Pe-acești Iudei care – vezi bine – Se strâng, acuma, lângă tine? Să moară a lui Iuda viță, Pierind această rămășiță?”

Ioan 5:35

Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.