2 Samuel 21:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Oasele-n urmă le-a adus David, cu sine, și le-a pus Într-un mormânt, în locul care, Chis îl avea, de-nmormântare. În Beniamin, locu-i aflat, Într-un ținut, Țela, chemat, Căci Chis e al lui Saul tată. Astfel, s-a împlinit, pe dată, Porunca împăratului. Apoi, mânia Domnului – Încet, încet – s-a potolit, Iar foametea n-a mai lovit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu S-a lăsat înduplecat cu privire la țară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului lui numit Ionatan în teritoriul lui Beniamin – la Țela – în mormântul tatălui lui care se numise Chiș. Astfel, slujitorii (lui David) au făcut tot ce poruncise regele. După ce au procedat astfel, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul său, în țara lui Beniamin la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl său, și au făcut tot ce poruncise împăratul. Și după aceasta Dumnezeu s‐a lăsat înduplecat față de țară.

2 Samuel 21:14 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:13

Acele oase, le-a luat David și-apoi a adunat Și oasele bărbaților Care, Gabaoniților – Cum au cerut – le-au fost lăsați, Spre-a fi, pe munte, spânzurați.

2 Samuel 24:25

Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat, Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot Că fost-au ardere de tot. Domnul, atunci, Și-a potolit Mâniile și a oprit Urgia ce-o aduse El, Peste întregul Israel.

2 Samuel 3:32

Când la Hebron l-au îngropat, David, glasul, și-a ridicat, La marginea mormântului, Plângând cu tot poporul lui.

2 Samuel 4:12

David, apoi, a poruncit, Uciși să fie, de îndat’. Mâini și picioare, le-a tăiat, Iar lângă iazul cel pe care Hebronu-n fața sa îl are, În urmă, el i-a spânzurat. Au mers apoi, și au luat Capul lui Iș-Boșet, pe care L-au îngropat cu cinste mare, Chiar în al lui Abner mormânt, În al Hebronului pământ.

Iona 1:15

Apoi, pe Iona l-au luat Și peste bord l-au aruncat, Iar marea, cum l-a înghițit, Îndată s-a și potolit.

Zaharia 6:8

El m-a chemat și mi-a vorbit: „Caii acei care-au pornit Spre țara ce este aflată În miazănoapte așezată, Puțin, vor face să Îmi fie Mai potolită-a Mea mânie.”

Numeri 25:13

Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”

Numeri 25:8

Și pe-acel om l-a urmărit Până la cort. Când l-a găsit, Cu sulița, l-a înțepat. Același lucru s-a-ntâmplat Și cu femeia. În ăst fel, Prin fapta ce-a făcut-o el, Mânia care s-a pornit În Israel, s-a potolit.

Iosua 18:28

Ierusalim, Țela, Ghibeat Și-apoi Elef și Chiriat. Paișpe cetăți au fost de toate, Cu satele alăturate. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are, După familiile lor Și casele părinților.

Iosua 7:26

Pietre au pus apoi, pe el, Și un morman mare-au făcut, Cari și azi poate fi văzut. Astfel, mânia Domnului, S-a tras de pe poporul Lui, Iar locul, nume, a primit, „Acor”, cari este tălmăcit Prin numele de „Tulburare”, Dat după astă întâmplare.

1 Samuel 10:2

Azi – după ce mă părăsești – Doi oameni, tu ai să-ntâlnești, Lângă mormântul cel pe care, Rahela, la Țelțah, îl are, Chiar în hotarele ce țin De țara ta, de Beniamin. Atunci când au să te zărească, În acest fel au să-ți vorbească: „Știm că la drum tu ai plecat, Căci măgărițe-ai căutat. Să nu mai fii neliniștit, Pentru că ele s-au găsit. Cel ce s-a-ngrijorat de voi, E tatăl tău și-a zis apoi: „Ce aș putea să mai fac eu, Acuma, pentru fiul meu?”