13 Acele oase, le-a luat David și-apoi a adunat Și oasele bărbaților Care, Gabaoniților – Cum au cerut – le-au fost lăsați, Spre-a fi, pe munte, spânzurați.
Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate.
Oasele-n urmă le-a adus David, cu sine, și le-a pus Într-un mormânt, în locul care, Chis îl avea, de-nmormântare. În Beniamin, locu-i aflat, Într-un ținut, Țela, chemat, Căci Chis e al lui Saul tată. Astfel, s-a împlinit, pe dată, Porunca împăratului. Apoi, mânia Domnului – Încet, încet – s-a potolit, Iar foametea n-a mai lovit.