Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 21:12 - Biblia în versuri 2014

12 Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet-Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa).

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Atunci regele s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului lui numit Ionatan de la locuitorii din Iabeș-Ghilad. Aceia le furaseră din zona numită Bet-Șan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au omorât pe Saul la Ghilboa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Davíd a mers și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii când au bătut pe Saul la Ghilboa.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și David s‐a dus și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul său, de la locuitorii din Iabes‐Galaad, care le furaseră din ulița Bet‐Șanului, unde îi spânzuraseră filistenii în ziua când filistenii uciseseră pe Saul în Ghilboa.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 21:12
15 Mawu Ofanana  

Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.


„Pe la Ghilboua, am trecut” – Omul a zis – „și l-am văzut Pe Saul, care – obosit – În suliță s-a sprijinit. Aproape-n urma lui veneau Vrăjmașii care-l urmăreau.


Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are.


David fusese înștiințat De felu-n care s-a purtat Rițpa – acea femeie care, Pe Aia, drept părinte-l are.


Acele oase, le-a luat David și-apoi a adunat Și oasele bărbaților Care, Gabaoniților – Cum au cerut – le-au fost lăsați, Spre-a fi, pe munte, spânzurați.


Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut, Și-apoi, să fugă l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.


Cei mai viteji s-au ridicat, Grabnic; la Filisteni s-au dus, De unde-n Iabes, au adus Apoi, trupu-mpăratului Precum și-ale fiilor lui. Oasele lor, ei le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, O săptămână au postit.


A doua zi, oastea pe care Neamul de Filisteni o are, S-a dus, pe morți, să-i jefuiască Și straiele să le răpească. Sus, pe Ghilboua, l-au găsit Pe Saul care a murit Alături de cei trei feciori, Precum și de-ai săi slujitori.


Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.


Toți Filistenii s-au unit Și la Sunem au poposit. Saul, alăturea de el, A strâns întregul Israel. Către Ghilboua ei s-au dus Și-acolo, tabăra, și-au pus.


Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut Și-apoi, să fugă, l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.


Arcașii lor au reușit, Pe Saul, să-l rănească, rău.


Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa