2 Samuel 21:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ În grabă-atunci, Rițpa – cea care Pe Aia, drept părinte-l are – Un sac, în mână, a luat Și sus, pe stâncă, s-a urcat. Pe sac, acolo, a șezut Când secerișul a-nceput Și tot acolo-a stat apoi, Când s-au pornit primele ploi. Pe morți, femeia i-a păzit, Căci ne-ncetat a izgonit Și păsările cerului Și fiarele pământului, Din jurul trupurilor lor, Ziua și-n timpul nopților.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Rițpa, fata lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n-a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului să se atingă de ei în timpul nopții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Rițpa – fiica lui Aia – a luat un sac și l-a pus sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a început să cadă ploaia peste acele corpuri (moarte), ea le-a păzit în timpul zilei de păsările prădătoare și în timpul nopții de animalele sălbatice.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopții.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și Rițpa, fiica lui Aiia, a luat un sac și l‐a întins pentru sine peste stâncă, de la începutul seceratului până s‐a vărsat apă peste ei din ceruri; și n‐a lăsat să se odihnească păsările cerurilor peste ei ziua, nici fiarele câmpului noaptea.

2 Samuel 21:10 Mawu Ofanana

Geneza 40:19

Trei zile, coșurile sânt Și șters vei fi, de pe pământ, Pentru că fi-vei spânzurat. De-un lemn, vei sta tu, atârnat, Și păsări se vor înfrupta, În acest timp, din carnea ta.”

2 Samuel 21:11

David fusese înștiințat De felu-n care s-a purtat Rițpa – acea femeie care, Pe Aia, drept părinte-l are.

2 Samuel 3:7

Saul avuse-o țiitoare Care era, Rițpa, chemată, Iar Aia îi fusese tată. Odată, Iș-Boșet s-a dus, La Abner și astfel i-a spus: „Te-ntreb dar, cum ai cutezat Să faci un astfel de păcat, Ducându-te la cea pe care, Saul drept țiitoare-o are?”

1 Regi 21:27

Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Езекиел 39:4

Pe munții cei din Israel, Tu vei cădea, precum – la fel – Cădea-va oastea ta cea mare, Cu toate neamurile care Pe tine-au să te însoțească. Din voi toți, au să se hrănească Și păsările cerului Și fiarele pământului.

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

Ioel 1:18

Vai, cum gem vitele! Apoi, Toate cirezile de boi Umblă buimace, ne-ncetat, Căci nu au loc de pășunat! Iată, și turmele de oi Îndură greu, aste nevoi!

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Zaharia 10:1

Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.

Deuteronom 11:14

În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.

Deuteronom 21:13

Să-și lepede straiul pe care, Când au fost prinse, l-au purtat. Vor plânge-o lună, ne-ncetat, Pe-ai lor părinți și-abia apoi, Puteți intra, la ele, voi, Ca de soții, să le luați Pentru ca să le fiți bărbați.

Deuteronom 21:22

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că omorât e cineva – Pentru a sa nelegiuire Care-i aduce osândire La moarte – și l-ai spânzurat,

Deuteronom 21:23

Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”

1 Samuel 17:44

Și-n urmă, a adăugat: „Vino la mine, și-am să-ți iau Carnea, căci vreau ca să o dau La fiarele pământului Și păsărilor cerului!

1 Samuel 17:46

Domnul te dă pe mâna mea! Capul, eu – azi – ți-l voi tăia, Iar stârvurile tuturor, Din oastea Filistenilor, La păsările cerului Și fiarelor pământului, Am să le dau, spre-a fi mâncate, Și toate fi-vor săturate. Pământul va afla, astfel, Cum că poporul Israel, Nu-i singur, pentru că, mereu, Alături lui, e Dumnezeu.