2 Samuel 21:1 - Biblia în versuri 20141 Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 Pe vremea lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața Domnului, și Domnul i-a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i-a omorât pe ghivoniți“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 În timpul guvernării lui David, a fost o foamete care a durat trei ani consecutivi. David L-a întrebat pe Iahve (de ce se întâmpla așa); și El i-a zis: „Această foamete a venit din cauza lui Saul și a familiei lui sângeroase, pentru că i-a omorât pe ghivoniți!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniți este foametea aceasta.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Și a fost foamete în timpul lui David trei ani, an după an. Și David a căutat fața Domnului. Și Domnul a zis: Este pentru Saul și pentru casa de sânge, căci a omorât pe gabaoniți. Onani mutuwo |
Domnul, acuma, va lăsa Asupra ta, pedeapsa Sa, Pentru tot sângele vărsat, De la acei cari s-au aflat În a lui Saul casă. Iată Că te-a chemat la judecată, Căci tu – lui Saul – i-ai luat Scaunul său de împărat, Dar Dumnezeu ia de la tine, Împărăția – vezi prea bine – Și o va da fiului tău – Lui Absalom – căci tu ești rău, Fiind un om al sângelui! Împărăția e a lui, Iar tu ești un nenorocit, Pribeag mereu și prigonit!”
În acel timp de strâmtorare, A izbucnit o foame mare, Încât abia mai viețuiau Cei ce-n cetate se aflau. Optzeci de sicli, negreșit – Cari în argint s-au prețuit – Ajunse capul de măgar În timpul foamei de-atunci, iar Un sfert de cab, de porumbel – De găinaț – ajunse-astfel, A fi cinci sicli prețuit, Cari, în argint, s-au socotit.
Prorocu-n urmă a plecat, Căci o femeie a cătat, Iar cea pe care-o căutase E cea căreia-i înviase – De mult – feciorul. Elisei Zise, când fost-a-n fața ei: „Te scoală-ngrabă! Nu mai sta! Pleacă cu toată casa ta Și pentru-o vreme, căutați Alt loc în care-apoi să stați. În astă țară, Domnul vrea Să bântuiască foametea Și șapte ani are să fie O foarte mare sărăcie. Mai află dar, că am văzut Că foametea a și-nceput.”
Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”
Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire.