Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 20:6 - Biblia în versuri 2014

6 De-aceea, împăratu-a zis Către-Abișai, îngândurat: „Nu știu ce s-o fi întâmplat. Gândit-am că Șeba – cel care, Pe Bicri, drept părinte-l are – Mai mult rău poate a ne face, Dacă îl vom lăsa în pace, Decât e răul cel făcut De Absalom, cum am văzut. De-aceea, eu gândesc că-i bine, Să pleci chiar tu. Ia dar, cu tine, Pe slujitorii cei pe care În slujbă-al tău stăpân îi are, Și-apoi, în grabă să plecați, Pe Șeba să îl căutați, Ca nu cumva, să își găsească, Un loc, ca să se-adăpostească. De-n vreo cetate va pătrunde, De noi, se va putea ascunde.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Atunci David i-a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Atunci David i-a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba – fiul lui Bicri – ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia împreună cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l; ca să nu găsească orașe fortificate și să scape de noi!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Davíd i-a zis lui Abișái: „Șéba, fiul lui Bicrí, poate să ne facă mai mult rău decât Absalóm. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l ca să nu găsească cetăți întărite și să se salveze din ochii noștri!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăți întărite și să se ascundă dinaintea noastră.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și David a zis lui Abișai: Acum Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât Absalom. Ia tu pe slujitorii domnului tău și urmărește‐l, ca să nu ajungă în cetățile întărite și să scape de ochiul nostru.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 20:6
17 Mawu Ofanana  

Oștirea Amoniților, Din depărtare, a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Fugind apoi, înspăimântată, De Abișai și a lui ceată. Toți, în cetate, au pătruns, Unde, în urmă, s-au ascuns. Apoi Ioab – și-ai săi – porniră Și la Ierusalim, veniră.


Urie zise: „Nu puteam, Să merg acasă, când știam Cum că chivotul Domnului Și oastea Israelului, Cu cea din Iuda-n corturi șade. Nu pot să fac, ce nu se cade. Când domnul meu Ioab – și-ai lui – Stau peste fața câmpului, Cum te gândești că aș putea, Să intru eu, în casa mea? Află-mpărate că nu vreau Nici să mănânc și nici să beau! De-asemenea, nu voi putea Să intru la nevasta mea, Căci știu că toți ai mei fârtați, Pe câmp, în corturi, sunt aflați. Viu este împăratul meu Și al tău suflet, însă eu – Lucrul acesta – n-am de gând Ca să-l înfăptuiesc, nicicând!”


„O mie dacă-mi cântăreai Și dacă-n mână mi-i puneai” – A început omul a spune – „Află că mâna nu aș pune, Pe fiul împăratului, Căci eu cunosc porunca lui, Pe care-a dat-o lui Hușai Și ție-apoi și lui Iutai. Știu că a zis: „Seama luați La Absalom, ca să-l cruțați.”


Pe-a treia parte din popor, L-a așezat conducător Chiar pe Ioab. Apoi, la fel, Pe-altă treime a pus el Pe Abișai, acela care Drept frate, pe Ioab, îl are, Pentru că oamenii acei Erau feciorii Țeruei. Pe cei rămași i-a așezat, Sub mâna lui Iutai, din Gat. Când a sfârșit, a zis apoi: „Vreau ca să ies și eu, cu voi.”


Te scoală-ndată – bărbătește – Și ieși afară și vorbește, După cum vrea al tău popor! Fii după inimile lor! Pe Domnul jur: dacă nu ieși, Cu ai tăi oameni să vorbești, În noaptea asta, toți plecăm Și singur o să te lăsăm! Aceasta, vreau să-ți dau de știre Că fi-va o nenorocire Cum alta nu ai mai avut, De când, pe lume, te-ai născut!”


Acolo-alăturea de ei, Erau feciorii Țeruei: Ioab, întâiul s-a chemat, De Abișai era urmat, Iar cel din urmă este cel Cari se numise Asael. Acesta fost-a, bunăoară, Iute ca și o căprioară.


Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”


Peste cei trei, pus cel mai mare, Fusese Abișai, cel care, Fiu al Țeruiei, se vădea, Iar pe Ioab, frate-l avea. El, sulița, și-a învârtit Și-atunci trei sute au pierit, Dintre vrăjmași. În acest fel, E cunoscut în Israel, Iar dintre cei trei, s-a vădit A fi apoi, cel mai vestit.


Ioab și Abișai sunt cei Cari l-au ucis pe Abner. Ei L-au răzbunat, în acest fel, Pe al lor frate, Asael, Care la Gabaon murise După ce Abner îl lovise.


Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


David a cuvântat apoi: „Luați dar slujitori, cu voi. Pe Solomon să-l mai luați, Căci vreau ca să îl așezați Pe-al meu catâr. Când isprăviți, Către Ghihon, o să porniți


Peste cei trei, pus cel mai mare, Fusese Abișai, cel care, Fiu al Țeruiei, se vădea, Iar pe Ioab, frate-l avea. El, sulița, și-a învârtit Și-atunci trei sute au pierit, Dintre vrăjmași. În acest fel, E cunoscut în Israel, Iar dintre cei trei, s-a vădit A fi apoi, cel mai vestit.


Când Abișai, acela care, Țeruia, drept fecior, îl are, A trebuit să ducă-apoi, Cu Edomiții, un război, Din ai Edomului copii Ucis-a optsprezece mii. I-a nimicit, în locul care, Drept „Valea Sării”, nume-și are.


„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.


Aflați dar, că o-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-și, fi-va pustiită.


David se-ntoarse înapoi Și îl chemă la sine-apoi, Pe-Ahimelec – cel ce-a ieșit Din spița neamului Hetit – Și pe-Abișai. Omul acel, Fiu al Țeruiei, fost-a el, Iar pe Ioab, frate-l avuse. Când au venit, David le spuse: „Saul este aproape. Cine Voiește a veni cu mine, La tabăra-mpăratului În mijlocul oștirii lui?” „Dacă îngăduință-mi dai, Vin eu” – răspunse Abișai.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa