2 Samuel 20:6 - Biblia în versuri 20146 De-aceea, împăratu-a zis Către-Abișai, îngândurat: „Nu știu ce s-o fi întâmplat. Gândit-am că Șeba – cel care, Pe Bicri, drept părinte-l are – Mai mult rău poate a ne face, Dacă îl vom lăsa în pace, Decât e răul cel făcut De Absalom, cum am văzut. De-aceea, eu gândesc că-i bine, Să pleci chiar tu. Ia dar, cu tine, Pe slujitorii cei pe care În slujbă-al tău stăpân îi are, Și-apoi, în grabă să plecați, Pe Șeba să îl căutați, Ca nu cumva, să își găsească, Un loc, ca să se-adăpostească. De-n vreo cetate va pătrunde, De noi, se va putea ascunde.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Atunci David i-a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Atunci David i-a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba – fiul lui Bicri – ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia împreună cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l; ca să nu găsească orașe fortificate și să scape de noi!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Davíd i-a zis lui Abișái: „Șéba, fiul lui Bicrí, poate să ne facă mai mult rău decât Absalóm. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l ca să nu găsească cetăți întărite și să se salveze din ochii noștri!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăți întărite și să se ascundă dinaintea noastră.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Și David a zis lui Abișai: Acum Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât Absalom. Ia tu pe slujitorii domnului tău și urmărește‐l, ca să nu ajungă în cetățile întărite și să scape de ochiul nostru. Onani mutuwo |
Urie zise: „Nu puteam, Să merg acasă, când știam Cum că chivotul Domnului Și oastea Israelului, Cu cea din Iuda-n corturi șade. Nu pot să fac, ce nu se cade. Când domnul meu Ioab – și-ai lui – Stau peste fața câmpului, Cum te gândești că aș putea, Să intru eu, în casa mea? Află-mpărate că nu vreau Nici să mănânc și nici să beau! De-asemenea, nu voi putea Să intru la nevasta mea, Căci știu că toți ai mei fârtați, Pe câmp, în corturi, sunt aflați. Viu este împăratul meu Și al tău suflet, însă eu – Lucrul acesta – n-am de gând Ca să-l înfăptuiesc, nicicând!”
Pe-a treia parte din popor, L-a așezat conducător Chiar pe Ioab. Apoi, la fel, Pe-altă treime a pus el Pe Abișai, acela care Drept frate, pe Ioab, îl are, Pentru că oamenii acei Erau feciorii Țeruei. Pe cei rămași i-a așezat, Sub mâna lui Iutai, din Gat. Când a sfârșit, a zis apoi: „Vreau ca să ies și eu, cu voi.”
Te scoală-ndată – bărbătește – Și ieși afară și vorbește, După cum vrea al tău popor! Fii după inimile lor! Pe Domnul jur: dacă nu ieși, Cu ai tăi oameni să vorbești, În noaptea asta, toți plecăm Și singur o să te lăsăm! Aceasta, vreau să-ți dau de știre Că fi-va o nenorocire Cum alta nu ai mai avut, De când, pe lume, te-ai născut!”
Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”
David se-ntoarse înapoi Și îl chemă la sine-apoi, Pe-Ahimelec – cel ce-a ieșit Din spița neamului Hetit – Și pe-Abișai. Omul acel, Fiu al Țeruiei, fost-a el, Iar pe Ioab, frate-l avuse. Când au venit, David le spuse: „Saul este aproape. Cine Voiește a veni cu mine, La tabăra-mpăratului În mijlocul oștirii lui?” „Dacă îngăduință-mi dai, Vin eu” – răspunse Abișai.