6 Domnul, cu voi, mereu să fie! S-arete doar credincioșie Și bunătate, pentru voi! Să știți dar, că și eu, apoi, Mereu, am să vă fac doar bine, Căci ne-ncetat, seama voi ține De tot ceea ce ați făcut, Căci pentru-aceasta, v-am plăcut.
6 Doresc ca Iahve să Își manifeste bunătatea față de voi și să vă recompenseze! Pentru fapta pe care ați făcut-o, mă voi comporta și eu personal față de voi cu aceeași bunătate!
David a zis: „La rândul meu, Acum, am să arăt și eu Bunăvoință lui Hanun, Căci și-al său tată a fost bun, Față de mine, ne-ncetat. Astfel, așa cum s-a purtat Cu mine – în trecut – Nahaș, La rându-mi, cu al său urmaș, La fel am să mă port și eu, Și am să-i dau sprijinul meu.” Apoi el, slugi, a repezit, Pân’ la Hanun, căci a dorit Să-l mângâie-n durerea lui, Dată de moartea tatălui. Când slujitorii au intrat În țara lui Amon, de-ndat’,
Abia de ieri, sosit, tu iești. De ce vrei ca să rătăcești Cu noi, când nici eu, îți spun drept, Nu știu spre ce loc să mă-ndrept. Domnul, voiesc, să îți arate, Credincioșie, bunătate Și să te-ajute, tot mereu!”
„Spune-mi, mai este cineva – Dintre-ai lui Saul fii – cumva, Față de care s-arăt eu, O bunătate, tot mereu, Asemenea cu cea pe care Doar Dumnezeu numai o are?” Țiba a spus: „Din câte știu, Doar Ionatan mai are-un fiu, Și-acela este slăbănog Căci, de picioare, e olog.”
„Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.”
Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.
Moise, pe Domnul, L-a văzut, Când El, prin față, i-a trecut. Când a trecut pe lângă el, Domnul strigă în acest fel: „Domnul e Dumnezeul care E milostiv, plin de-ndurare; E bun, încet e la mânie, Și plin e de credincioșie!
„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.
Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.
Acei bărbați i-au zis apoi: „Gata suntem ca, pentru voi, Chiar să murim, de ne scăpați Și de, pe față, nu ne dați. Când Dumnezeu, în mâna noastră, Are să lase țara voastră, Noi toți, atunci, ne-om purta bine, Căci vom avea, față de tine, Bunăvoință și-astfel ție, Îți arătăm credincioșie.”
Pe drum, a zis nurorilor: „Iată ce-aș vrea eu, dragilor: Gândit-am și-am găsit cu cale, Cum că, la casa mamei sale, Să se întoarcă, înapoi, Azi, fiecare dintre voi. Domnul, vreau, să vă ocrotească Și milă să vă dăruiască, Așa cum voi v-ați îndurat De cei care au răposat, Și cum v-ați îngrijit de mine.