2 Samuel 2:32 - Biblia în versuri 2014

³² Trupul lui Asael, luat A fost apoi și îngropat Pe-al Betleemului pământ, În al tatălui său mormânt. Ioab – și cu ai săi – plecase Și spre Hebron se îndreptase. Întreaga noapte au umblat Și-abia doar când s-au revărsat Ai zile zori, au izbutit, Ca la Hebron, să fi sosit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³² L-au luat pe Asael și l-au înmormântat în mormântul tatălui său din Betleem. Ioab și oamenii săi au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când s-a luminat de ziuă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Apoi au luat corpul lui Asael și l-au pus în mormântul familiei lui din Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când se lumina.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² L-au luat pe Asaél și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleém. Ióab și oamenii lui au mers toată noaptea și, în zorii zilei, erau la Hebrón.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Au luat pe Asael și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și li s-au revărsat zorile în Hebron.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² Și au ridicat pe Asael și l‐au înmormântat în mormântul tatălui său care era în Betleem. Și Ioab a mers toată noaptea cu bărbații săi și li s‐au vărsat zorile în Hebron.

2 Samuel 2:32 Mawu Ofanana

Geneza 47:29

Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.

Geneza 47:30

Atunci când vremea o să vină – Să-adorm lângă părinții mei – Vreau, din Egipt, ca să mă iei; Așază-mă-n mormântul lor, Să îmi dorm somnul morților.” Iosif i-a spus: „Așa voi face! Stai liniștit și fii pe pace!”

2 Samuel 2:31

Cei ce-au pierit – din Israel – Au fost trei sute și șaizeci. Bărbați-aceia erau deci, Din Beniamin. Oșteni erau, Și toți, pe Abner, îl slujeau.

2 Samuel 5:1

Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,

2 Cronici 16:14

Asa, apoi, a fost luat De-ai săi supuși și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Patul care i-a fost făcut, Cu mirodenii l-au umplut Și cu miresme osebite, Cari toate fost-au pregătite După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Cu mirodenii, a venit Poporul care l-a iubit, Arzându-le spre cinste lui, La groapa împăratului.

2 Cronici 21:1

Timpul s-a scurs, iar la sfârșit, Când Iosafat a adormit, A fost și el adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în Iuda, a venit Ioram – al său fiu – și-a domnit.

Proverbe 22:29

Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.

Judecători 8:32

Când Ghedeon – acela care, Drept tată, pe Ioas, îl are – De bătrânețe a murit – După un trai lung, fericit – La Ofra fost-a îngropat, Unde-i și tatăl său aflat. Lângă Ioas, el a fost dus Și în al său mormânt e pus. Familia care o avea – Cari din Abiezer venea – Mereu, în Ofra, stăpânise, Prin dreptul ce îl moștenise.

1 Samuel 17:58

Saul, atunci, l-a întrebat: „Al cui ești tu? Aș vrea să știu!” David răspunse: „Sunt un fiu, Al unui rob pe care-l ai Și care e chemat Isai. Află că el e tatăl meu, Și că, din Betleem, sunt eu.”