2 Samuel 19:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ În semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, Întreg poporul s-a certat: „Iată, al nostru împărat” – Oameni-au zis – „ne-a izbăvit De toți cei ce ne-au prigonit. Pe Filisteni, el i-a bătut Și ne-a scăpat. Toți am văzut Că ne-a ferit de orice rău. Și-acuma, pentru fiul său – Pentru-Absalom – a trebuit, Din țară, ca să fi fugit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a eliberat din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, alungat de Absalom.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ În toate clanurile urmașilor lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei, zicând: „Regele ne-a eliberat de opresiunea dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a salvat de dominația filistenilor; iar acum a fost obligat să fugă din țară, alungat de Absalom.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Atunci regele s-a ridicat și a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israél a fugit fiecare la cortul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și tot poporul s‐a certat în toate semințiile lui Israel zicând: Împăratul ne‐a scăpat din mâna vrăjmașilor noștri și ne‐a mântuit din mâna filistenilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalom.

2 Samuel 19:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 15:14

David și-a adunat, pe dată, Slujbașii, și a glăsuit: „Vreau să vă spun că, negreșit, Va trebui ca să fugim De Absalom. Să ne grăbim Căci nu va-ntârzia apoi, Ca să arunce, peste noi, Nenorocirea, dragii mei. Prin ascuțișul sabiei, Va trece el, cetatea toată Și nimenea nu o să poată Să-i stea-mpotrivă. Să-ncercăm, În mare grabă, să plecăm!”

2 Samuel 18:17

Din crengile stejarului, Pe Absalom, l-au coborât Și într-o groapă l-au zvârlit, Chiar în pădure. Au luat, Pietre apoi, și-au ridicat, Asupră-i, o movilă mare. Israeliții – fiecare – Cuprinși de spaimă, au fugit Și-n corturi s-au adăpostit.

2 Samuel 19:10

Dar Absalom – acela care Uns e de-a noastră adunare, Ca împărat – precum se știe, E mort, ucis în bătălie. De ce, acuma, nu puteți, O vorbă bună să puneți Pentru a împăratului Întoarcere, în țara lui?”

2 Samuel 19:40

Chimham, cu David, a plecat Și spre Ghilgal s-au îndreptat. Întreg poporul cel pe care Țara lui Iuda-n ea îl are – Cu jumătate din acel Ce se afla în Israel – Pe împărat l-au petrecut, Peste Iordan când a trecut.

2 Samuel 22:44

Al meu popor, fără-ncetare, Neînțelegeri multe are, Însă Tu – Dumnezeul meu – Din ele, m-ai scăpat, mereu. Cârmuitor, tu m-ai păstrat Și-s peste neamuri așezat. Supus, Tu Doamne ai făcut, Să-mi fie-un neam necunoscut.

2 Samuel 5:20

Cum Domnul zise, a făcut David atunci, și i-a bătut Pe Filisteni, în locul care Bal-Perațim, drept nume, are. David – în urmă – a vorbit: „Domnul – acum – i-a risipit Pe-ai mei vrăjmași, din fața mea. Ei au fugit, asemenea Apelor ce se rup.” Astfel, El a numit, locul acel, „Bal-Perațim”, cari tălmăcit, „Șesul rupturii”, e numit.

Psalmi 18:43

Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am

Exodul 32:24

Am zis, privind în juru-mi, roată: „Cei ce au aur, să îl scoată!” Ei, aurul, l-au adunat, Iar eu, în foc, l-am aruncat Și un vițel a fost făcut – Acel pe care l-ai văzut.”

1 Samuel 17:50

În felu-acesta, s-a văzut Precum că David a putut, Doar cu o praștie, să vie – Și cu o piatră – și să fie Mai tare decât un oștean. El l-a învins pe Filistean, Chiar dacă n-a fost înarmat, Cu sabie, și-mplătoșat.

1 Samuel 18:25

Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă.

1 Samuel 19:5

Viața și-a pus-o-n joc astfel, Atunci când cu oșteanu-acel Din rândul Filistenilor, Luptat-a, pentru-al nost’ popor. Tu l-ai văzut cum s-a luptat Și știu că, mult, te-ai bucurat. Acum, de ce vrei să greșești? De ce vrei să păcătuiești Și să verși sângele curat, Al unui om nevinovat?”