Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 19:39 - Biblia în versuri 2014

39 Apoi, cu toții au trecut Peste Iordan și au făcut Un mic popas, pe malul lui. În fața împăratului, Se duse Barzilai, călare, Gata fiind, pentru plecare. David l-a binecuvântat Și pe obraz l-a sărutat, Iar Barzilai luă, apoi, Drumul spre casă, înapoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat, iar acesta s-a întors acasă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Întregul popor a traversat Iordanul. Apoi l-a traversat și regele. El l-a sărutat și l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors apoi acasă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Regele a zis: „Să treacă Chimhám cu mine și voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi. Orice vei vrea de la mine voi face pentru el!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 Și tot poporul a trecut Iordanul și împăratul a trecut și împăratul a sărutat pe Barzilai și l‐a binecuvântat și el s‐a întors la locul său.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 19:39
18 Mawu Ofanana  

Și lui Avram, astfel i-a spus: „Să fie binecuvântat Avram, de Domnul, ne-ncetat, De Prea Înaltul Dumnezeu, De Cel care e viu mereu, De Ziditorul cerului Precum și al pământului!


Deci să te binecuvânteze Acela care e mereu Atotputernic Dumnezeu! Să facă, mare ca să crești Și foarte mult să te-nmulțești, Încât să vină ziua-n care, Să fii o ceată de popoare!


În zori – Laban – când se trezi, Chemă pe fete și nepoți. Când au venit la el cu toți, Cu drag, pe rând, i-a sărutat. Sfârșind, i-a binecuvântat. Luându-și oamenii apoi, A apucat drumu-napoi.


A-mbrățișat apoi, la fel, Pe ceilalți frați. Au lăcrimat Cu toții și de vorbă-au stat.


Din nou, l-a binecuvântat, Pe Faraon, și a plecat Iacov apoi, din fața lui.


Iosif – de Iacov însoțit – S-a dus, cum i s-a poruncit, La Faraon. Când, la palat – Iacov – l-a binecuvântat,


David a zis: „Nu, fiul meu, N-o să venim, căci mult prea greu Are să-ți fie ție-apoi, Dacă o să venim și noi.” Mult, Absalom a stăruit, Dar David nu s-a învoit, Ci doar l-a binecuvântat Și-apoi, să plece, l-a lăsat.


Ioab, la împărat, s-a dus Și toate-acestea i le-a spus, Iar Absalom – de împărat – La curtea sa, a fost chemat. Când la palat el a venit, Jos – la pământ – s-a prăbușit Și-n fața lui s-a închinat; David, apoi, l-a sărutat.


David a zis: „Bine! Îl iau, Pentru că eu voiesc să-i dau Tot ce îmi ceri. Așa e bine? Chimham mă va-nsoți, pe mine!”


Apoi, a binecuvântat Întreg poporul adunat, În Numele Domnului lor, Al Domnului oștirilor.


Când totul fost-a încheiat, David, spre casă, a plecat, Voind – ‘nainte să se-așeze – Ca să și-o binecuvinteze. Mical, în față, i-a ieșit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Cu câtă cinste, s-a purtat Al lui Israel împărat Astăzi, când s-a descoperit Și dezbrăcat a dănțuit, În fața slujitoarelor Cari sunt ale supușilor Pe care împăratu-i are. Uimită sunt, de-a ta purtare, Căci numai omul de nimic Face așa! Ce pot să zic?”


Iar Elisei a părăsit Boii cu care a arat Și cu Ilie a plecat. Un singur lucru i-a cerut, Zicând: „Mă lasă să-mi sărut Părinții și-am să te urmez.” „Du-te, dar să te-napoiezi Degrabă!” – i-a răspuns Ilie. „Să nu uiți, ce ți-am făcut, ție!”


Balaam, în urmă, s-a sculat Și către casă a plecat. Balac a procedat la fel: Acasă, a plecat și el.


Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.


Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.


Apoi, c-o sfântă sărutare, Să le urați, la fiecare – Din partea noastră – sănătate.


Nurorile, atunci, la ea, Au ridicat glasul și-au plâns. Orpa, apoi, soacra și-a strâns În brațe și s-au sărutat. După aceea și-a luat Adio, cu durere-n glas, Plecând grăbită. A rămas Naomi, singură, cu Rut, Căci de-al ei pas, ea s-a ținut.


David, atuncea, a jurat, Iar el, spre casă, a plecat. David, în locul întărit – Cu ai săi oameni – s-a suit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa