2 Samuel 19:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Mefiboșet – acela care Pe Saul, drept părinte-l are – Grabnic, în urmă, a venit, La David. Nu și-a îngrijit Picioarele, nu și-a spălat Straiul și nici nu și-a tăiat Barba, tocmai din ziua când David a părăsit, plângând, Ierusalimul, însoțit De oamenii ce l-au slujit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu-și îngrijise picioarele, nu-și aranjase barba și nu-și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Mefiboșet – nepotul lui Saul – a venit și el acolo să îl întâmpine pe rege. Din ziua în care regele plecase și până când revenise în pace, Mefiboșet nu își îngrijise picioarele, nu își tunsese barba și nu își spălase hainele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Regele i-a zis lui Șiméi: „Nu vei muri!”. Și i-a jurat regele [lucrul acesta].

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Mefiboșet, fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ Și Mefiboșet, fiul lui Saul, s‐a pogorât în întâmpinarea împăratului. Și nu‐și îngrijise picioarele, nici nu‐și făcuse barba, nici nu‐și spălase hainele din ziua în care plecase împăratul până în ziua când s‐a întors în pace.

2 Samuel 19:24 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:20

Atuncea, David s-a sculat De la pământ și-a poruncit Să-i fie-adusă – negreșit – Apa. În urmă, s-a spălat, S-a uns și straie și-a cătat. După ce haine noi și-a pus, La casa Domnului s-a dus, Și-n fața Lui s-a închinat. Acasă când s-a înturnat El, de mâncare, a cerut, Slujbașilor și de băut. După ce David a mâncat,

2 Samuel 15:30

David și-ntregul său popor, Urcă dealul Măslinilor. Cât timp, pe deal, ei au urcat, David a plâns neîncetat, Mergând desculț și necăjit, Ținându-și capul învelit. Oamenii săi, când l-au văzut, Să plângă-ndată-au început Și capul și-au acoperit.

2 Samuel 16:3

„Unde e fiul cel pe care, Știu că stăpânul tău îl are?” – David, în urmă, a-ntrebat. „E la Ierusalim aflat” – Țiba a zis – „pentru că el A glăsuit, în acest fel: „Iată că vremea a sosit, În care, cred că în sfârșit, Israeliții au să-mi dea Împărăția ce-o avea Al meu părinte, în trecut, După cum bine e știut.”

2 Samuel 9:11

În urmă, el s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Află că robul tău, îndată, Va împlini porunca dată De către al său împărat.” De-atunci, Mefiboșet a stat, Mereu, la a lui David masă Și a mâncat la el acasă, La fel ca și copiii lui, Ca fiii împăratului.

1 Regi 2:8

Șimei din Bahurim apoi – Fiul lui Ghera – e la noi. De neam, el este Beniamit. Multe blesteme a rostit, În contra mea, pe când fugeam Și spre Mahanaim, mergeam. Când am venit însă, apoi, Către Israel, înapoi, El, la Iordan, m-a-ntâmpinat Și-atunci, pe Domnul, i-am jurat Că nu voi scoate sabia, Ca să îl nimicesc, cu ea.

Exodul 19:10

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.

Isaia 15:2

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.

Ieremia 41:5

Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.

Matei 6:16

„În vremea-n care voi postiți, Nu vreau să vă schimonosiți Fața, precum cei ce voiesc S-arete lumii că postesc, Căci ei, răsplata, și-au primit!

Romani 12:15

Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.

Evrei 13:3

Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.