Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 19:20 - Biblia în versuri 2014

20 Mărturisesc că am greșit! Tocmai de-aceea, am venit Astăzi, și-s primul care iasă – Din toată a lui Iosif casă – În fața înălțimii tale!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Căci eu, slujitorul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Slujitorul tău recunoaște că a păcătuit; dar să știi că astăzi vin primul din întregul trib al lui Iosif ca să îl întâmpin pe stăpânul meu, pe rege!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea și să nu-ți amintești de greșeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieșit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit. Deci iată, am venit astăzi cel dintâi din toată casa lui Iosif ca să mă pogor în întâmpinarea domnului meu împăratul.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 19:20
12 Mawu Ofanana  

Iacov, dreapta, și-a ridicat-o: Pe Efraim a așezat-o – Pe capul său. Stânga și-o puse, Pe-al lui Manase cap. Făcuse, Lucrul acesta, înadins. Când mâinile și le-a întins, Voit, el le-a încrucișat. Apoi i-a binecuvântat.


Iacov, la sine, i-a chemat Și-apoi, i-a binecuvântat, Spunându-le: „Necontenit, Are să fie pomenit Numele vostru-n Israel, Căci astfel va vorbi acel Care va binecuvânta: „Domnul, doresc a se purta Cu voi, ca și cu Efraim Și cu Manase – precum știm.” Deci Efraim este cel pus – Decât Manase – mai presus.


Plecând de la Ierusalim, David s-a dus la Bahurim. Un om, acolo, a-ntâlnit, Care, Șimei, era numit. De neam, din Saul, pogora, Iar tatăl său, Ghera, era. Omul acel l-a blestemat, Pe David, și a aruncat


Când auzi vorbele sale Fiul Țeruiei, Abișai, A zis: „Mă lasă, să îl tai! Nu trebuie să moară oare, Căci a strigat, în gura mare, După al nostru împărat, Și pentru că l-a blestemat Pe însuși unsul Domnului?”


În semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, Întreg poporul s-a certat: „Iată, al nostru împărat” – Oameni-au zis – „ne-a izbăvit De toți cei ce ne-au prigonit. Pe Filisteni, el i-a bătut Și ne-a scăpat. Toți am văzut Că ne-a ferit de orice rău. Și-acuma, pentru fiul său – Pentru-Absalom – a trebuit, Din țară, ca să fi fugit.


Tot Israelul a aflat Că, din Egipt, s-a-napoiat Ieroboam. Oameni, au pus, Care au mers și l-au adus, Iar astfel, fost-a așezat, În Israel, drept împărat. Cu David dar, în acel ceas, Casa lui Iuda a rămas.


Ieroboam a ridicat, Din nou, Sihemul, cari aflat Este, în muntele cel care La Efraim e, în hotare. Acolo, el a locuit, O vreme, până a zidit Cetatea, Penuel, chemată.


Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


Îl știu pe Efraim. La fel, Nu Mi-e ascuns nici Israel. Tu, Efraime, negreșit, Prea bine știu că ai curvit, Iar Israelul s-a spurcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa