2 Samuel 19:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ „Păcatul ce l-am făcut eu, Nu-l ține-n seamă, domnul meu!”– A zis Șimei – „Căci am greșit! Mă iartă! Am păcătuit, Față de tine, când erai Fugar, atunci când părăseai Ierusalimul. Nu mai ține – Păcatul săvârșit de mine – În seamă dar, prea luminate. Cuvintele-mi necugetate Ce ți-au făcut atâta rău, Iartă-le-acum, robului tău!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ El i-a zis regelui: ‒ Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu-și aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ apoi i-a zis: „Îmi doresc ca stăpânul meu să nu ia în considerare nedreptatea mea și să nu își amintească de răul pe care slujitorul lui i l-a făcut atunci când stăpânul meu – regele – pleca din Ierusalim. Să nu fie supărat regele pentru ce s-a întâmplat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Șiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seamă împăratul de lucrul acesta!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și a zis împăratului: Să nu‐mi socotească domnul meu nelegiuirea și să nu‐ți amintești de răutatea, pe care a făcut‐o robul tău în ziua aceea, când a ieșit domnul meu împăratul din Ierusalim, ca s‐o pună împăratul la inimă.

2 Samuel 19:19 Mawu Ofanana

2 Samuel 13:20

Când Absalom a observat-o, Îndată a și întrebat-o: „Ce este soro? Nu ți-e bine? S-o fi culcat Amnon, cu tine? Nu mai țipa așa de rău, Ci taci acum, că-i frate-tău!” Ea a tăcut atunci, pe dată, Și a rămas, nemângâiată, În casa lui de-a locuit.

2 Samuel 13:33

Să nu crezi dar, că ți-au pierit Toți fii. Cel ce a murit Este Amnon. Deci nu-ți mai face Inimă rea, ci fii pe pace!”

2 Samuel 19:18

Tocmai atunci, pe împărat, Că într-o luntre, s-a urcat. Șimei fugi-naintea lui, Și-n fața împăratului, Jos, la pământ, s-a aruncat Cu toți ai săi, și s-a-nchinat.

Psalmi 32:2

Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel!

Psalmi 79:8

Doamne, să nu-Ți mai amintești Păcatele ce-s strămoșești, Ci adă, pe a noastră cale, Lumina îndurării Tale! Iată, suntem nenorociți!

Qohelet 10:4

Când împotrivă-ți se aprinde Mânia celui ce-și întinde, Cu stăpânire brațul său Și peste tine, locul tău Nu-l părăsii, căci te-ntărește Sângele rece – te păzește De mari păcate-n drumul tău.

Isaia 43:25

Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.

Ieremia 31:34

Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”

Numeri 12:11

Aron, atuncea, a strigat La Moise și a cuvântat: „Ah, domnul meu, noi te rugăm Să nu ne faci ca să purtăm Pedeapsa pentru-al nost’ păcat, Căci am vorbit necugetat Și acum, iată, am văzut Că vinovați noi ne-am făcut!

Matei 27:4

Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”

2 Corinteni 5:19

Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.

1 Samuel 22:15

De astăzi, început-am eu, Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întreb? Pricepe bine, Cum că departe e de mine, Așa ceva! Deci împărate Stai și socoate, cu dreptate, Și nu căta s-arunci apoi, Această vină, peste noi, Căci nu am nici o vină eu, Nici casele tatălui meu! Din tot ce-ai spus, pot ca să-ți zic Precum că noi nu știm nimic!”

1 Samuel 25:25

Tu – cu Nabal – să nu te pui. Cu oamenii de felul lui, Nici tu, nici slujitorii tăi Să nu vă puneți, căci sunt răi. Nabal e plin de nebunie, Iar acest fapt bine se știe Chiar după numele ce-l poartă, Căci asta este a lui soartă. „Nabal” înseamnă și „Nebun”. Nu cred că trebuie să-ți spun, Căci acest lucru îl știi bine. Ascultă-mă – te rog – pe mine: Iată, de vină m-am făcut, Pentru că eu nu i-am văzut Pe oamenii ce i-ai trimis.

1 Samuel 26:21

Saul, în urmă, a vorbit: „Iată că am păcătuit. Întoarce-te dar, fiul meu, Căci nici un rău n-am să-ți fac eu, Pentru că astăzi, am văzut, Precum că tu ai fi putut Să mă omori, dar m-ai cruțat. Ca un nebun, eu am lucrat Și văd acum – fără-ndoială – Că săvârșit-am o greșeală.”