2 Samuel 19:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Tocmai atunci, pe împărat, Că într-o luntre, s-a urcat. Șimei fugi-naintea lui, Și-n fața împăratului, Jos, la pământ, s-a aruncat Cu toți ai săi, și s-a-nchinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință. Șimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ El a traversat vadul ca să ajute familia regelui să treacă pe cealaltă parte și ca să facă orice ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul – Șimei – fiul lui Ghera, s-a aplecat înaintea regelui;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ O mie de oameni din Beniamín erau cu el. Țibá, slujitorul casei lui Saul, și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordánul înaintea regelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și a trecut luntrea ca să treacă dincolo casa împăratului și să facă ce era bun în ochii săi. Și Șimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului când trecea peste Iordan.

2 Samuel 19:18 Mawu Ofanana

2 Samuel 19:17

O mie de bărbați veneau – Din Beniamin – și-l însoțeau. Cu el, și Țiba s-a aflat – Cel ce fusese așezat, De către David, drept mai mare, Asupra casei cea pa care O avea Saul. El venea, Cu toți feciorii ce-i avea, Căci cinsprezece fii avuse. Pe ai săi robi, îi mai aduse. Aceștia, douăzeci, erau Și cu stăpânul lor mergeau. Întreg alaiul a trecut Peste Iordan și l-au văzut,

2 Samuel 19:19

„Păcatul ce l-am făcut eu, Nu-l ține-n seamă, domnul meu!”– A zis Șimei – „Căci am greșit! Mă iartă! Am păcătuit, Față de tine, când erai Fugar, atunci când părăseai Ierusalimul. Nu mai ține – Păcatul săvârșit de mine – În seamă dar, prea luminate. Cuvintele-mi necugetate Ce ți-au făcut atâta rău, Iartă-le-acum, robului tău!

2 Samuel 19:30

Mefiboșet a glăsuit: „Să ia el, tot! Sunt mulțumit Că l-am văzut pe împărat La a sa casă, așezat.”

2 Samuel 9:10

De-acum, tu trebuie să știi Căci cu-ai tăi robii și cu-ai tăi fii, Va trebui, sprijin, să-i dați, Prin faptul că o să-i lucrați Pământul care i-a fost dat, De-acum încolo, ne-ncetat, Pentru ca, pâine – tot mereu – Să aibă-n felu-acesta. Eu Am să păstrez, de-asemenea, Un loc al său, la masa mea.” Țiba avea mai mulți feciori, Precum și robi, drept slujitori. El, cincisprezece fii, avea Și douăzeci de robi ținea.

2 Samuel 9:2

Saul, un slujitor, avea. Acesta, Țiba, se numea. Slujbașii, iute-atunci, s-au dus Și-apoi pe Țiba l-au adus. „Țiba, te cheamă?” – l-a-ntrebat David, pe om, iar el, de-ndat’, Răspunse: „Da, așa îl cheamă, Pe al tău rob, de bună seamă.”

1 Regi 2:8

Șimei din Bahurim apoi – Fiul lui Ghera – e la noi. De neam, el este Beniamit. Multe blesteme a rostit, În contra mea, pe când fugeam Și spre Mahanaim, mergeam. Când am venit însă, apoi, Către Israel, înapoi, El, la Iordan, m-a-ntâmpinat Și-atunci, pe Domnul, i-am jurat Că nu voi scoate sabia, Ca să îl nimicesc, cu ea.

Psalmi 66:3

Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”

Psalmi 81:15

Cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, L-ar linguși apoi, mereu, Iar fericirea o să ție, Pentru Israel, pe vecie.

Revelația 3:9

Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.

1 Samuel 22:15

De astăzi, început-am eu, Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întreb? Pricepe bine, Cum că departe e de mine, Așa ceva! Deci împărate Stai și socoate, cu dreptate, Și nu căta s-arunci apoi, Această vină, peste noi, Căci nu am nici o vină eu, Nici casele tatălui meu! Din tot ce-ai spus, pot ca să-ți zic Precum că noi nu știm nimic!”