14 Prin felu-n care s-a purtat, David, pe loc, a înmuiat Inima-ntregului popor Aflat în Iuda. Tuturor – Atunci – de David, le-au plăcut Și, prin solie, i-au cerut: „Întoarce-te iarăși, la noi. Cu toți ai tăi, vino-napoi.”
14 Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să-i spună regelui: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi“.
14 Regele a câștigat astfel inima tuturor bărbaților din teritoriile numite Iuda. Ei s-au comportat ca și cum ar fi fost un singur om. Au trimis un mesaj regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.”
14 Iar lui Amasá spuneți-i: «Oare nu ești [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea? Așa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ióab!»!”.
14 David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om, și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi.”
În fruntea oamenilor lui, Pe-Amasa, Absalom l-a pus. El – pe Amasa – l-a adus În locul lui Ioab, cel care Peste oșteni era mai mare. Al său părinte s-a numit Itra, fiind Israelit. Itra, la Abigal, se duse. Ea este fiica ce-o avuse Nahaș, și soră-i este ea, Țeruei care îl avea, Fiu, pe Ioab. Cu oastea lui,
Apoi, pe-Amasa, l-a chemat La sine și a cuvântat: „Amasa, vreau ca să te duci Și în trei zile să-mi aduci Pe toți bărbați-aceia care, În Iuda sunt. La adunare, Va trebui și tu să vii, Căci vreau, de față, ca să fii!”
Al meu popor, fără-ncetare, Neînțelegeri multe are, Însă Tu – Dumnezeul meu – Din ele, m-ai scăpat, mereu. Cârmuitor, tu m-ai păstrat Și-s peste neamuri așezat. Supus, Tu Doamne ai făcut, Să-mi fie-un neam necunoscut.
Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,
Atuncea, toți fiii pe care Neamul lui Israel îi are – De la Beer-Șeba începând Și de la Dan, și ajungând În țara Galaadului – Ieșiră-n fața Domnului, La Mițpa, ca să țină sfat.