Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 19:13 - Biblia în versuri 2014

13 „Când pe Amasa-l întâlniți, În felu-acesta, să-i vorbiți: „Nu ești, din osul meu, luat? Nu ești, din carnea mea-ntrupat? Mă pedepsească Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă cumva nu vei fi dus Și, în al lui Ioab loc, pus, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Iar lui Amasa să-i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Iar lui Amasa să îi spuneți: «Nu știi că oasele și carnea noastră au origine comună? Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă începând de astăzi nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 «Voi sunteți frații mei, sunteți [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea; pentru ce sunteți voi cei din urmă ca să-l aduceți înapoi pe rege?».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Și lui Amasa spuneți-i așa: ‘Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și ziceți lui Amasa: Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult dacă nu vei fi mai mare peste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioab!

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 19:13
13 Mawu Ofanana  

Laban a zis: „Cu-adevărat, Ești osul meu. De-asemenea, Tu carne ești, din carnea mea.” Iacov, la el, a poposit O lună și s-a odihnit.


În fruntea oamenilor lui, Pe-Amasa, Absalom l-a pus. El – pe Amasa – l-a adus În locul lui Ioab, cel care Peste oșteni era mai mare. Al său părinte s-a numit Itra, fiind Israelit. Itra, la Abigal, se duse. Ea este fiica ce-o avuse Nahaș, și soră-i este ea, Țeruei care îl avea, Fiu, pe Ioab. Cu oastea lui,


„Bine că-mi spui că l-ai văzut”– A zis Ioab – „dar n-ai făcut Ceea ce trebuia să faci! N-ai sabie, dar? De ce taci? Să fi scos sabia, de-ndat’, Și-apoi, pe loc, să-l fi tăiat, Căci zece sicli îți dădeam – De-argint – și-un brâu îți dăruiam.”


Apoi, pe-Amasa, l-a chemat La sine și a cuvântat: „Amasa, vreau ca să te duci Și în trei zile să-mi aduci Pe toți bărbați-aceia care, În Iuda sunt. La adunare, Va trebui și tu să vii, Căci vreau, de față, ca să fii!”


Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,


Fiul Țeruei, cel chemat Ioab, fusese așezat Drept căpitan al oștilor. Mai mare-al scriitorilor, Fusese Iosafat, cel care, Pe Ahilud părinte-l are.


Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!”


Unul din căpitani, pe care, David, în jurul său, îi are – Și cari se cheamă Amasai – Îi zise: „Fiu al lui Isai, Suntem cu tine, tot mereu! Pace să ai, căci Dumnezeu, Necontenit, te-a ajutat! Pace să aibă, ne-ncetat, Și-aceia care te-nsoțesc Și ajutor îți dăruiesc.” De Duhu-mpins, el a vorbit Așa, iar David i-a primit Și între-ai săi oșteni, de-ndat’, Drept căpitani, i-a așezat.


Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa