Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 18:8 - Biblia în versuri 2014

8 În acea zi. Lupta s-a-ntins Și tot ținutul l-a cuprins. Mai multe vieți a secerat Pădurea, decât a mâncat Atunci tăișul sabiei, Căci mulți căzură, pradă ei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Lupta s-a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Lupta s-a extins pe întreg teritoriul; și în acea zi, pădurea a consumat mai mulți oameni decât cei care muriseră loviți cu sabia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Lupta s-a extins pe tot ținutul și pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Lupta s-a întins pe tot ținutul și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și lupta s‐a întins acolo peste toată fața țării și pădurea a mâncat în ziua aceea mai mult popor decât a mâncat sabia.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 18:8
10 Mawu Ofanana  

Israelul a fost bătut De David, iar din ai săi fii Căzut-au douăzeci de mii,


Chiar Absalom s-a rătăcit Și-n acest fel s-a pomenit, În față, cu oastea pe care, David, al său părinte-o are. Pe un catâr, călărea el; Înspăimântat, catâru-acel, Spre un stejar, a alergat, Unde-Absalom și-a agățat – În crengile copacului – Grumajii, iar catârul lui Nu s-a oprit, ci a plecat, Lăsându-l astfel, spânzurat Între pământ și ceruri. Când


Ceilalți să scape-au încercat – Cu fuga – și s-au îndreptat Către Afec. Ei au ajuns, Dar în cetate n-au pătruns, Căci zidul ei s-a prăbușit Asupra lor și au pierit. Sunt douăzeci și șapte mii – Dintre ai Siriei copii – Aceia care-au dispărut, Când zidurile au căzut. Chiar Ben-Hadad, atunci, fugise Și în cetate se pitise. Casa în care el ședea, Mai multe încăperi avea. Din încăpere-n încăpere, El se plimba, fără putere.


Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.


O, fă-mi dreptate, Domnul meu! Apără-mi pricina mereu, În fața unui neam fălos, Care se-arată nemilos! Mă scapă de sub greul jug Al celor plini de vicleșug Și făr’delegi, neîncetat!


Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.


Tu teme-te de Dumnezeu Și de-mpărat, copilul meu! Nu te-aduna cu cei stricați, Cu oamenii ne-astâmpărați!


Căci lor, de-odat’, o să le vie Moartea și cine, oare, știe Al amândurora sfârșit!


Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa