2 Samuel 18:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Ioab se-ntoarse către el, Zicându-i: „Unde te grăbești? Ai timp să-i duci aceste vești, Însă nu azi, ci mai târziu, Pentru că, mort, e al său fiu.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Ioab i-a răspuns: ‒ Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi, însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Ioab i-a răspuns: „Nu tu vei duce veștile astăzi! Tu le vei duce altă dată. Astăzi nu tu vei merge cu veștile; pentru că a murit fiul regelui.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Ióab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și Ioab i‐a zis: Nu vei fi purtător de știri astăzi, ci altă dată vei duce știri; dar astăzi nu vei duce știri căci fiul împăratului a murit.

2 Samuel 18:20 Mawu Ofanana

2 Samuel 18:19

În urmă, Ahimaț – cel care, Părinte, pe Țadoc, îl are – A zis: „Mă lasă să mă duc Și împăratului să-i duc Vestea că Domnul l-a scăpat De-ai săi vrăjmași și-a arătat Că i-a făcut dreptate-astfel.”

2 Samuel 18:21

Ioab, la sine, l-a chemat, Pe Cuși și-apoi, porunci i-a dat: „La împărat, să te pornești Și ce-ai văzut, să-i povestești!” Cuși s-a-nchinat și a fugit, Să facă ce i-a poruncit.

2 Samuel 18:27

Oșteanul spuse: „Mi se pare Că Ahimaț e primul, care O să ajungă în cetate. Nu știu cine e cel din spate.” David a spus: „E om de bine, Și cu vești bune-acuma vine”,

2 Samuel 18:29

„Spune-mi, de cele întâmplate”– Îi zise David. Vreau să știu, Ce s-a-ntâmplat cu al meu fiu. Spune-mi: e sănătos, e bine?” „N-am nici o veste, pentru tine” – Răspunse el. „Când am plecat, O-nvălmășeală s-a iscat, Dar nu știu ce s-a petrecut, Căci eu, nimic, nu am văzut.”

2 Samuel 18:33

Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”

2 Samuel 18:5

David a zis lui Abișai Și lui Ioab și lui Iutai: „Pentru iubirea ce-mi purtați, Îngăduință-i arătați Lui Absalom. Deci, pentru mine, Cu el, purtați-vă voi bine.” În urmă-apoi, porunca dată De împărat, a fost purtată Din gură-n gură, de popor, Spre-a fi spre știrea tuturor. Vestea, ocol, oștii, i-a dat Și tot poporul a aflat, Porunca împăratului, Pentru toți căpitanii lui.

2 Samuel 19:1

Ioab, pe loc, fosta-nștiințat De ceea ce s-a întâmplat: „David, în ceasu-acesta greu, Îl plânge pe-Absalom, mereu.”