2 Samuel 18:2 - Biblia în versuri 2014

² Pe-a treia parte din popor, L-a așezat conducător Chiar pe Ioab. Apoi, la fel, Pe-altă treime a pus el Pe Abișai, acela care Drept frate, pe Ioab, îl are, Pentru că oamenii acei Erau feciorii Țeruei. Pe cei rămași i-a așezat, Sub mâna lui Iutai, din Gat. Când a sfârșit, a zis apoi: „Vreau ca să ies și eu, cu voi.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Apoi, David a trimis poporul la luptă: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai. Regele a zis poporului: ‒ Trebuie să ies și eu cu voi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² A pus o treime din armată sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abișai – fiul Țeruiei și frate al lui Ioab –, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: „Desigur că voi veni și eu cu voi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ióab, o treime în mâna lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab, și o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu cu voi”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și David a trimis poporul o treime sub mâna lui Ioab și o treime sub mâna lui Abișai, fiul Țeruei, și fratele lui Ioab, și o treime sub mâna lui Itai Ghititul. Și împăratul a zis poporului: Voi ieși și eu însumi cu voi negreșit.

2 Samuel 18:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 17:11

De-aceea-ți spun să faci altfel: Strânge întregul Israel – De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând – Și-abia când vei sfârși, apoi, Du-te tu însuți, la război. Oamenii tăi, în largul zării, Vor fi precum nisipul mării.

2 Samuel 21:17

Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”

2 Samuel 23:18

Peste cei trei, pus cel mai mare, Fusese Abișai, cel care, Fiu al Țeruiei, se vădea, Iar pe Ioab, frate-l avea. El, sulița, și-a învârtit Și-atunci trei sute au pierit, Dintre vrăjmași. În acest fel, E cunoscut în Israel, Iar dintre cei trei, s-a vădit A fi apoi, cel mai vestit.

2 Samuel 8:16

Fiul Țeruei, cel chemat Ioab, fusese așezat Drept căpitan al oștilor. Mai mare-al scriitorilor, Fusese Iosafat, cel care, Pe Ahilud părinte-l are.

1 Regi 2:28

Vestea aceasta, de îndată, De către toți a fost aflată, Căci iute, zvonul s-a lățit, Încât Ioab a auzit Tot ceea ce s-a întâmplat. Atuncea, el a alergat Până la cortul Domnului. La coarnele altarului, În mare grabă el s-a dus; Pe ele, mâinile și-a pus Și a stat astfel, încleștat. El se simțise vinovat, Că fost-a cu Adonia Și-altă scăpare nu avea, Cu toate că el, niciodat’, Pe Absalom, nu l-a urmat.

Psalmi 3:6

N-am teamă, nu mă îngrozesc De zeci de mii de neamuri cari, În contră-mi, azi, s-au adunat, De zeci de mii – puternici, tari – De care sunt împresurat.

Judecători 7:16

Pe oamenii ce-l însoțeau – Și care trei sute erau – În trei cete, i-a împărțit. Cu trâmbițe i-a dăruit Și cu ulcioare goale-n care, Făclii, aprins-au fiecare.

Judecători 7:19

Ceata, în fruntea căreia Chiar Ghedeon însuși ședea, Avea o sută de bărbați, Cu toții bine înarmați. Când noaptea s-a-njumătățit, Spre tabără ei au pornit, Căci cetele de păzitori Cari stau de strajă până-n zori, Tocmai atuncea s-au schimbat Și liniștea s-a așezat. Când Ghedeon a năvălit – De ai săi oameni însoțit – Din trâmbiță a răsunat Și-al său ulcior l-a aruncat.

Judecători 9:43

Și în trei cete și-a-mpărțit Oștirea. Astfel, i-a pândit, Și-atunci când ei au apărut, A năvălit și i-a bătut.

1 Samuel 11:11

Trei cete, Saul și-a făcut Și către Iabes a trecut, În straja dimineți-apoi, Gata fiind pentru război. Pe Amoniți, el i-a lovit În zori și-apoi i-a biruit. Pe când amiază s-a făcut, I-a risipit și i-a bătut, Încât n-au mai putut apoi, Să se adune, doi cu doi.