Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 18:14 - Biblia în versuri 2014

14 Ioab a zis, atunci, astfel: „După cum văd eu foarte bine, Îmi risipesc vremea, cu tine!” Cu trei săgeți, el a plecat Și pe-Absalom l-a săgetat. Când, în stejar, el se zbătea Și plin de viață se vădea, De trei săgeți a fost ajuns Și-n inimă, a fost străpuns.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Ioab i-a zis: ‒ N-am timp de pierdut cu tine. Apoi a luat trei sulițe și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Ioab i-a răspuns: „Nu am timp de pierdut cu tine!” A luat trei lănci și le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce el era încă viu, prins între ramurile stejarului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Ióab a zis: „Nu voi mai pierde timp în fața ta”. A luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalóm, încă viu în mijlocul stejarului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și Ioab a zis: Nu voi zăbovi atâta înaintea ta. Și a luat trei sulițe în mână și le‐a înfipt în inima lui Absalom când era încă viu în mijlocul stejarului.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 18:14
14 Mawu Ofanana  

De-acuma, sabia va sta, Necontenit, în casa ta, Pentru că M-ai disprețuit Și n-ai făcut ce-am poruncit. Te va ajunge-acum năpasta, Pentru că ai luat nevasta Lui Urie și l-ai ucis.”


Atuncea, el le-a poruncit Slujbașilor ce îi avea, Să meargă, foc, ca să îi dea, Ogorului cu orz, pe care, Ioab în stăpânire-l are. „Ia-ți oamenii și-apoi plecați Degrabă, foc, ca să îi dați!” – Zise-Absalom. Ei au făcut Întocmai precum le-a cerut.


Cei zece tineri cari erau Lângă Ioab – căci trebuiau Să-i poarte armele – de-ndat’, Au mers și l-au împresurat, Pe Absalom. Ei l-au lovit, Cu săbiile, și-a pierit.


David a zis lui Abișai Și lui Ioab și lui Iutai: „Pentru iubirea ce-mi purtați, Îngăduință-i arătați Lui Absalom. Deci, pentru mine, Cu el, purtați-vă voi bine.” În urmă-apoi, porunca dată De împărat, a fost purtată Din gură-n gură, de popor, Spre-a fi spre știrea tuturor. Vestea, ocol, oștii, i-a dat Și tot poporul a aflat, Porunca împăratului, Pentru toți căpitanii lui.


Ioab, pe loc, fosta-nștiințat De ceea ce s-a întâmplat: „David, în ceasu-acesta greu, Îl plânge pe-Absalom, mereu.”


David, solie, a trimis, La ai săi preoți și a zis Către Țadoc și-Abiatar: „În Iuda, să vă duceți dar, Ca să vorbiți bătrânilor. Când veți ajunge-n fața lor, Să-i întrebați: „De ce voiți Ca printre ultimii să fiți, În hotărârea cea pe care O ia întreaga adunare, Privind a împăratului Întoarcere, în țara lui?” Căci tot ceea ce se vorbea Și tot ceea ce se zvonea, Ajunse de a fi aflat Și cunoscut, de împărat.


De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Pe cel rău, tare l-am văzut: Copac puternic, înverzit.


Tu ai săgețile-ascuțite. Inimi, cu ele-or fi lovite, Ale vrăjmașilor pe care Al nostru împărat îi are. Sub vârful lor ucigător Cădea-va orișice popor.


Așa cum Iona, altădat’ În burta chitului a stat, La fel, și Fiul omului, În inima pământului, Trei zile și trei nopți, va sta.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Femeia a încuviințat, Iar după ce el s-a culcat, Mâna, pe un țăruș, a pus – Aflat la cort – și-a mai adus Și un ciocan. Apoi Iael, Tiptil, se-apropie de el Și-n tâmplă-n urmă, i-a bătut Țărușul care i-a trecut Prin cap, încât l-a țintuit Jos, la pământ, și a murit.


Ea, un țăruș, a înhățat Și-apoi, cu dreapta, a luat Ciocanul lucrătorilor. În urmă, s-a-ndreptat, ușor, Către Sisera cari ședea, Întins, în cort, și-adânc dormea. Ea l-a lovit, i-a despicat Capul și tâmpla i-a sfărmat.


Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa