Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 17:22 - Biblia în versuri 2014

22 David, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut, Trecând Iordanul, de îndată – Urmat fiind de a lui ceată – Încât când zorii s-au ivit, Erau cu toți, la loc ferit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 David și tot poporul care era cu el s-au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 David, împreună cu cei care erau cu el, au traversat rapid Iordanul; și până s-a luminat, nu a mai rămas niciunul care să nu fi traversat râul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Davíd și tot poporul care era cu el s-au sculat și au trecut Iordánul. Până la lumina dimineții nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordánul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 David și tot poporul care era cu el s-au sculat și au trecut Iordanul; când se lumina de ziuă, nu rămăsese niciunul care să nu fi trecut Iordanul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și David s‐a sculat și tot poporul care era cu el și au trecut Iordanul. La lumina dimineții n‐a lipsit un om din ei care să nu fi trecut Iordanul.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 17:22
8 Mawu Ofanana  

După plecarea lor, cei doi Ieșiră din fântână-apoi Și-n grabă mare au plecat La David, de l-au înștiințat: „Acuma chiar, sculați-vă Și peste râu grăbiți-vă Să treceți, căci Ahitofel A plănuit în așa fel, Încât o cursă să vă-ntindă, Sperând că poate să vă prindă!”


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


David și-ai lui, grăbiți, porniră Și la Mahanaim sosiră, În timp ce Absalom trecea – Cu ceata ce îl însoțea – De apele Iordanului.


Sufletu-mi e plin de mâhnire – O, Doamne – și de-aceea eu La Tine mă gândesc mereu, De pe pământul cel pe care Țara Iordanului îl are, De la Hermon și negreșit Din muntele, Mițear, numit.


Cel chibzuit rău-l zărește Și de-a lui față se ascunde; Dar proștii nu privesc pe unde Își poartă pașii, căci grăbiți, Merg către rău, și-s pedepsiți.


Și în ăst fel au cuvântat: „Iată că noi am socotit, Ostașii cari ne-au însoțit. Nu a pierit, în ăst război – În lupte – nimeni dintre noi.


„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.


Să plece.” Astfel a vorbit, Ca vorbele ce le-a rostit, Să se-mplinească: „N-am pierdut, Pe cei ce-n grijă i-am avut, Pe care, chiar Tu Mi i-ai dat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa