20 Când Absalom, slugi, a trimis La casa omului și-au zis „Unde se află-ascunși cei doi?”, Femeia le-a răspuns apoi: „Și Ahimaț și Ionatan – Așa precum aveau în plan – Peste pârâu eu i-am văzut, Că-n mare grabă au trecut.” Slugile-atunci i-au căutat Și pentru că nu i-au aflat, Au zis apoi: „Nu îi găsim. Să mergem la Ierusalim.”
20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat-o: ‒ Unde sunt Ahimaaț și Ionatan? Femeia le-a răspuns: ‒ Au trecut pârâul! Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat-o: „Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au traversat pârâul!” Ei i-au căutat pe cei doi, dar nu i-au găsit; și astfel s-au întors la Ierusalim.
20 Slujitorii lui Absalóm au venit acasă la femeie și au zis: „Unde sunt Ahimáaț și Ionatán?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit și s-au întors la Ierusalím.
20 Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta și au zis: „Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au trecut pârâul.” Au căutat și, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
20 Și robii lui Absalom au venit la femeie în casă și au zis: Unde sunt Ahimaaț și Ionatan? Și femeia le‐a zis: Au trecut peste pârâul de apă. Și i‐au căutat și nu i‐au găsit și s‐au întors la Ierusalim.
Dacă rămâi, va fi mai bine, Căci nimici-vei – pentru mine – Necontenit, sfatul pe care, Ahitofel, de dat, îl are. Întoarce-te dar, înapoi, Și mergi la Absalom apoi. Când va veni el, în cetate, Să îi spui astfel: „Împărate, Eu l-am slujit pe tatăl tău, Pentru că fost-am robul său. Acum, să-ți cer, eu îndrăznesc, Rob să mă iei, să îți slujesc.”
Dar moașele, la un ison, I-au dat răspuns, lui Faraon: „Femeile Evreilor, Nu-s ale Egiptenilor. Sunt tari și pot să zămislească, Mai înainte să sosească Moașa. Așa este mereu.”
El a mai zis: „Să te așezi, În ușă și să priveghezi, Iar dacă vine cineva Și te va întreba, cumva, „Este vreun om aici?”, să spui: „La mine-n cort, nimenea nu-i”.”
David, în aceste fel, a zis: „Când împăratul m-a trimis La tine, el mi-a poruncit: „Veghează dar, necontenit, Să nu mai afle nimenea, Nimic, despre porunca mea, Cu care te-am trimis la drum, Sau despre ce-am vorbit acum!” De-aceea, eu am stabilit Un loc în care, negreșit, Urmează să mă întâlnesc Cu oamenii cari mă-nsoțesc.