16 Lui David, voi să-i dați de știre Despre această uneltire. Să-i spuneți dar: „Ia seama bine: Nu sta-n câmpii, când noaptea vine, Ci spre pustie s-o apuci. Cât mai departe să te duci, Să nu puteți a fi loviți Cu toți-apoi, și să pieriți.”
16 Acum, trimiteți-i imediat un mesaj lui David și anunțați-l astfel: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile deșertului, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși»“.
16 El le-a zis: „Trimiteți-i imediat un mesaj lui David și spuneți-i: «Să nu stai în această noapte lângă vadurile deșertului; ci să traversezi repede, ca să nu fie omorât regele împreună cu toți oamenii care sunt cu el.»”
16 Acum trimiteți repede la Davíd și spuneți-i: «Nu rămâneți peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceți mai departe, ca să nu fie înghițit regele și tot poporul care este cu el!»”.
16 Acum trimiteți îndată știre lui David și spuneți-i: ‘Nu sta noaptea în câmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.’”
16 Și acum trimiteți repede și spuneți lui David și ziceți: Nu mânea la noapte la vadurile pustiei, ci du‐te neapărat mai departe, ca să nu fie înghițit împăratul și tot poporul care este cu el.
David și-a adunat, pe dată, Slujbașii, și a glăsuit: „Vreau să vă spun că, negreșit, Va trebui ca să fugim De Absalom. Să ne grăbim Căci nu va-ntârzia apoi, Ca să arunce, peste noi, Nenorocirea, dragii mei. Prin ascuțișul sabiei, Va trece el, cetatea toată Și nimenea nu o să poată Să-i stea-mpotrivă. Să-ncercăm, În mare grabă, să plecăm!”
Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.
Când acest trup, ce este pus La putrezire-a fi supus, Se va-mbrăca-n neputrezire, Și când, ăst trup – care, din fire, Fusese slab și trecător – Va deveni nemuritor, Să știți, atunci, că se-mplinește Cuvântul cari, astfel, vorbește: „Iată că moartea-i biruită – De biruință-i înghițită.
Chiar dacă gemem, apăsați, În cortu-acesta, dezbrăcați, Nu vrem să fim, de el apoi, Ci, îmbrăcați, voim ca noi Să fim, cu trupul cel ceresc, Peste cel care-i pământesc, Spre-a fi, de viață, înghițit Tot ce e-n noi, morții, sortit.