2 Samuel 17:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Apoi – pe David – de-l aflăm, Asupra lui o să picăm – Cu toți cei care cu noi sânt – Cum cade roua, pe pământ. David și cei ce sunt cu el Nu vor putea scăpa, astfel.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui, așa cum cade roua pe pământ, și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Apoi îl vom ataca (pe David) acolo unde îl vom găsi; vom veni împotriva lui în forță așa cum cade roua pe pământ; și nu va fi lăsat să trăiască nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Vom veni peste el în locul în care se găsește, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ și nu vom lăsa din el și din toți oamenii care sunt cu el nici măcar unul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ, și nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și vom veni peste el în vreun loc unde se găsește și vom tăbărî asupra lui cum cade roua pe pământ; și nu vom lăsa nici măcar unul din el și din toți bărbații care sunt cu el.

2 Samuel 17:12 Mawu Ofanana

1 Regi 20:10

Când Ben-Hadad a auzit Răspunsul, iute-a repezit Alți soli, către Ahab. Prin ei, El zise: „Vreau ca zeii mei Cu-asprime să mă pedepsească, De nu are să nimicească Oștirea mea, Samaria! Doar praf rămâne-va, din ea! Dar și acela-i prea puțin, Pentru oștenii care vin Pe urma mea. Din praful ei, Nu vor putea oștenii mei, Măcar un pumn de praf a ține, Căci multă oaste e cu mine!”

2 Regi 18:23

Acum dar, nu sta la-ndoială, Ci hai și fă o învoială Cu-al meu stăpân, cu-acela care E în Asiria mai mare. Cai, două mii, îți vom da noi, Și vom vedea dacă, la voi – Aici, acum – o să puteți Da două mii de călăreți.

2 Regi 19:24

Eu am săpat, cum mi-am dorit, Și-ape străine am băut. Apoi, când eu voi fi trecut Prin țara Egiptenilor, Sub tălpile picioarelor Seca-voi râurile care Pământu-acela-ntins le are.”

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Obadia 1:3

Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”

Miheia 5:7

În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.

1 Samuel 23:23

Să cercetați dar, să știți unde – Cu ai săi oameni – se ascunde. Ceva temeinic de aflați – Vă rog – de veste, să îmi dați, Căci eu am să pornesc apoi, Și am să vin până la voi, Să-l caut, fără încetare, Prin miile de fii pe care Îi are Iuda – negreșit – Până când îl voi fi găsit.”