Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 17:10 - Biblia în versuri 2014

10 Atunci, cel mai viteaz – cel care Chiar inimă de leu, de are – Înspăimântat are să fie, Pentru că Israelul știe Cât de viteaz e tatăl tău Și cei care-s în jurul său.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, fiindcă tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Astfel, chiar și celor mai curajoși luptători – care au un curaj ca de leu – li se va topi inima de frică; pentru că tot Israelul știe că tatăl tău este un erou și că are niște luptători renumiți împreună cu el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Atunci cel puternic, care are inimă ca inima unui leu, se va înspăimânta pentru că tot Israélul știe că tatăl tău este puternic și are cu el oameni viteji.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Atunci, cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are niște viteji cu el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și chiar și cel viteaz, a cărui inimă este ca inima unui leu, se va topi de tot, căci tot Israelul știe că tatăl tău este puternic și cei ce sunt cu el sunt bărbați viteji.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 17:10
17 Mawu Ofanana  

Acum, ascultă fiul meu: Tu – Iuda – ești un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel! Ca și un leu se culcă el – Ca o leoaică e culcat – De cine fi-va el, sculat?


Saul și Ionatan, cei care Uniți au fost, fără-ncetare, În timpu-n care au trăit, Iată că nu s-au despărțit Nici chiar când moartea i-a luat. Căci mai ușori, s-au arătat, Decât sunt vulturii, vreodată. De-asemenea, mai tari sunt, iată, Decât sunt puii cei de lei. Cine se-aseamănă, cu ei?


Cred că-n vreo groapă, s-a pitit, Sau poate, într-un loc ferit, Iar dacă, de la început, Oameni de-ai noști’ vor fi căzut Loviți de săbiile lor, O să se spună în popor: „Iată că oamenii avuți, De Absalom, au fost bătuți!”


De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om viteaz fusese el, Făr’ ai ajunge pe cei care, Mai înaintea sa, îi are. Mari fapte, el a săvârșit, Fiind viteaz și renumit. Uciși au fost, de către el, Doi fii avuți de Ariel, Cel ce-n Moab a fost născut. Odată, când a început Să ningă și s-a pus zăpadă, Benaia s-a-ntâmplat să vadă Cum un leu mare a căzut În groapa care s-a făcut Pentru a strânge apă-n ea. Și-a scos, îndată, sabia Și-n groapă el s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Vor fi cei, în Edom, aflați. Vor fi cuprinși de-un tremur mare Războinicii pe cari îi are Moabul. Cei ce locuiesc, Astăzi, în Canaan, simțesc Cum de la inimă le vine Un rău ce-i face să leșine.


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Se vede o trăsură. Iată Că ea este înconjurată De șaizeci de viteji cari sânt Cei mai viteji de pe pământ, Și merg cu Solomon. Cu el, Cei mai viteji din Israel


De-aceea, mâinile slăbesc, Iar inimile se topesc.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.


Pentru că vreau să-i îngrozesc În inimi și să înmulțesc Numărul celor hărăziți A fi de sabie loviți, De-aceea tras-am sabia Și-i voi amenința cu ea, La toate porțile, de-ndată. Vai! Ascuțită se arată, Căci pregătită-i de măcel Și fulgeră al ei oțel.


Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”


Puterea focului aprins; De sabie, ei au scăpat, De multe boli s-au vindecat, Viteji luptat-au în război Și au gonit vrăjmași-apoi.


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa