Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 16:7 - Biblia în versuri 2014

7 Șimei striga, în urma lui: „Du-te om rău, al sângelui!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Blestemându-l pe David, Șimei striga: ‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 În timp ce îl blestema pe David, Șimei striga: „Pleacă! Pleacă, om al sângelui – cel care face acte de nedreptate!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Șiméi vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și om al lui Belial!

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 16:7
16 Mawu Ofanana  

Spune-Mi: de ce-ai disprețuit Ceea ce Eu ți-am poruncit, Călcând cuvântul Domnului Și făcând rău, în fața Lui? Pe Urie – pe-acel Hetit – Cu sabia, tu l-ai lovit. Nevasta-n urmă i-ai luat, După ce, pradă, tu l-ai dat, Sabiei Amoniților, Și l-ai ucis, prin mâna lor!


Cu pietre-apoi, asupra lui, Precum și-a oamenilor lui Care, la drum, îl însoțeau. Oștenii care îl păzeau, Pe David, nemișcați, au stat, În juru-i și l-au apărat.


Când auzi vorbele sale Fiul Țeruiei, Abișai, A zis: „Mă lasă, să îl tai! Nu trebuie să moară oare, Căci a strigat, în gura mare, După al nostru împărat, Și pentru că l-a blestemat Pe însuși unsul Domnului?”


Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”


Întreg poporul Israel A înțeles că nu e el Acela care-a hotărât Să fie, Abner, omorât.


Pe urmă, printre-ai voștri frați, Doi oameni de nimic cătați. Aceștia să mărturisească Și pe Nabot să-l ocărască Spunându-i: „Tu i-ai blestemat, Pe Dumnezeu și pe-mpărat!” Afară după ce-l târâți, Cu pietre să îl omorâți.”


Doi oameni răi, ei au găsit Și-aceștia au mărturisit Cum că Nabot l-a blestemat Pe Dumnezeu și pe-mpărat. Atunci, afară îl târâră, Unde cu pietre-l omorâră,


Vai, cum vorbesc ei, pătimași, De mine, când încep să zică: „Acuma dar, la Dumnezeu, Nu e scăpare pentru el!” (Oprire)


Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.


Mă izbăvește, Domnul meu, De sângele pe care eu, Pe a mea cale, l-am vărsat. Atuncea fi-vei lăudat, Necontenit, de limba-mi care Vesti-va îndurarea-Ți mare.


Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.


Inima-mi e înspăimântată, De spaima morți-mpresurată.


Cum că, din ele, au ieșit Oameni ce-s răi și-au amăgit Pe cei care în ele-au stat Spunându-le: „Haidem, de-ndat’, Alți dumnezei să ne găsim Și pe aceia să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –


Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.


Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa