Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 16:22 - Biblia în versuri 2014

22 Un cort, slujbași-au ridicat, Pe care ei l-au așezat, Pe-acoperiș. În el avea, Chiar Absalom, apoi, să stea, Dar mai întâi – cum i s-a spus – La țiitoare, el s-a dus. Tot Israelul a văzut Lucrul pe care l-a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Atunci au instalat un cort pentru Absalom pe acoperiș; și el a intrat la concubinele tatălui lui sub privirea întregului Israel.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Au întins un cort pentru Absalóm pe terasă, iar Absalóm a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului Israel.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 16:22
11 Mawu Ofanana  

În vremea când era acolo, Ruben s-a dus de s-a culcat Cu Bilha. Iacov a aflat De tot ceea ce i-a făcut Întâiul său copil născut Femei-aceleia pe care El o avea de țiitoare. Doișpe feciori el a avut:


Era-ntr-o zi, mai către seară, Când David a ieșit afară, Ca să se plimbe. El avea Un obicei, căci se suia Pe-acoperișul casei sale, Ca să se plimbe-apoi, agale. Astfel, pe casă, s-a suit Și de acolo a zărit Cum o femeie se-mbăia. La chip, aceasta se vădea Foarte frumoasă ca să fie.


Atuncea, David a ieșit – Cu toți ai lui – și a fugit. Lăsase zece țiitoare – De pază-n casă – la plecare.


David se-ntoarse înapoi, La casa lui. Când a intrat, În casă, fost-a-ntâmpinat De țiitoarele pe care, El le lăsase, la plecare. Zece la număr au fost ele; Pe țiitoarele acele – Pe cari, de pază, le-a lăsat – David, în urmă, le-a luat Și-n altă casă el le-a dus, Unde sub pază-apoi, le-a pus. De soarta lor, s-a îngrijit Atâta timp cât au trăit, Însă de-atuncea, niciodat’ La ele, el n-a mai intrat, Voind ca singure să fie Și să trăiască-n văduvie.


Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Căci sângele ce l-a vărsat, În al ei mijloc e aflat. Pe stânca goală l-a pus ea – Nu pe pământ – căci nu voia Să fie-apoi acoperit Și cu țărână învelit.


Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.


Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa