19 De altfel, cui să îi slujesc Și unde să m-adăpostesc? Să nu vin oare-acuma eu, La fiul prietenului meu? Te voi sluji, de-acuma – iată – Cum l-am slujit, pe al tău tată.”
19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
Dacă rămâi, va fi mai bine, Căci nimici-vei – pentru mine – Necontenit, sfatul pe care, Ahitofel, de dat, îl are. Întoarce-te dar, înapoi, Și mergi la Absalom apoi. Când va veni el, în cetate, Să îi spui astfel: „Împărate, Eu l-am slujit pe tatăl tău, Pentru că fost-am robul său. Acum, să-ți cer, eu îndrăznesc, Rob să mă iei, să îți slujesc.”
Hușai răspunse-n acest fel: „Iată că eu am înțeles Că tu, de Domnul, ești ales, Precum și de acest popor. Voiesc să mă alătur lor. De-aceea am venit la tine. Primește-mă dar, și pe mine!
În urmă, Absalom, la el, Ceru să vină-Ahitofel, Iar când acesta a venit, În felu-acesta i-a vorbit: „Să mergeți dar, ca să vorbiți, Căci vreau ca să mă sfătuiți Ce trebuie să fac apoi.”
Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.
Cu el, pe loc, au început, Îndată, de s-au prefăcut – Acolo – și ceilalți Iudei, Încât, alăturea de ei – În lațul slăbiciunii lor, Chiar și Barnaba, fraților – Ajunse a fi înhățat.
David, în față-i, s-a plecat Și-apoi astfel a cuvântat: „Bine-mpărate, fii pe pace, Căci vei vedea ce poate face David, umilul rob al tău.” Când auzi răspunsul său, Achiș a zis: „David, să știi Că păzitor tu ai să fii, Iar sarcina ce-o vei avea E să veghezi asupra mea.
David a zis: „Ce-am făptuit? Spune-mi dar, oare, ce-ai găsit Tu, neplăcut, la robul tău? Am făptuit vreun lucru rău, Încât nu pot a fi lăsat Alături de-al meu împărat, Să-l însoțesc în ăst război, Și-acum trimis sunt, înapoi?”