2 Samuel 16:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Poate că Iahve va privi spre necazul meu și îmi va face bine în locul blestemului lui de astăzi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Poate Domnul va vedea necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi.

2 Samuel 16:12 Mawu Ofanana

2 Samuel 16:13

Cu toți, în pace, l-au lăsat Și mai departe au plecat, Urcând pe coasta muntelui. În dreptul împăratului, Mergea Șimei, tot blestemând, Spre el, cu pietre, aruncând Și ridicând, în jurul lui, Praful din firul drumului.

2 Regi 19:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele care le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea eu, acum, gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Psalmi 10:14

Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.

Psalmi 109:28

Măcar că blestemă – cum vezi – Te rog să-i binecuvintezi. În contra mea sunt ridicați, Dar au să fie înfruntați, Iar robul Tău are să fie Cuprins de mare bucurie.

Psalmi 132:1

Doamne, să-Ți amintești mereu, De David, de necazul greu De care fost-a încercat!

Psalmi 25:18

Privește-a mea ticăloșie, Iar truda mea, în față-Ți fie! Iartă-mi păcatele, căci ele Multe se-arată-a fi și grele!

Proverbe 25:22

Dacă așa vei proceda, Cărbuni aprinși, pe capul lui, Vei pune și a Domnului Răsplată, ai să o primești.

Proverbe 26:2

O vrabie, mereu, că sare, Cum zboară rândunica-n zare, Așa blestemul nu lovește, Ne-ntemeiat când se vădește.

Isaia 27:7

Dar oare, Domnul l-a lovit, Așa după cum au pățit Toți cei care îl dușmănesc Și cu mânie îl lovesc? Ucis a fost, precum erau Toți cei care îl omorau?

Ioel 2:14

De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.

Romani 8:28

„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.

2 Corinteni 4:17

Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,

Deuteronom 23:5

Dar Domnul nu l-a ascultat, Pe Balaam, și a schimbat Blestemu-n binecuvântare, Căci v-a iubit, fără-ncetare.

Deuteronom 23:6

De starea lor de propășire, Nu căutați să aveți știre.

2 Tesaloniceni 1:7

Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,

Evrei 12:10

Părinții noști’ ne pedepseau Pentru puțin timp, cum credeau Că e mai bine, tot mereu; Însă acuma, Dumnezeu, Spre bine doar, ne pedepsește, Fiindcă, în ăst fel, voiește, Părtași ca să ajungem noi, La suferința Lui, apoi.

1 Samuel 1:11

Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”