Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 16:10 - Biblia în versuri 2014

10 Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Însă regele a zis: ‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Dar regele a zis: „Ce am eu în comun cu voi, fii ai Țeruiei? El procedează astfel pentru că Iahve i-a zis: «Blestemă-l pe David!» Deci cine va avea curajul să îi zică: «De ce faci acest lucru?»?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Regele i-a zis: „Ce ne privește pe mine și pe voi, fii ai Țerúiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe Davíd!». Și cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și împăratul a zis: Ce am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine va zice: De ce faci așa?

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 16:10
21 Mawu Ofanana  

Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este.


David, spre slujitorul lui, Se-ntoarse și îi zise-apoi: „Dar ce am, oare, eu cu voi, Fii ai Țeruiei? De ce-mi stați, Azi, împotrivă-mi adunați? Trebuie-n Israel, cumva, Să moară, astăzi, cineva? Neștiutor mă dovedesc, Încât nu știu să-mpărățesc, Acuma, peste Israel?”


Apoi, s-a-ntors și-a spus, astfel, Către Șimei: „Să nu ai teamă, Căci n-ai să mori, de bună seamă!” Apoi, spre-a fi încredințat Că tot ce-a spus e-adevărat, Făcut-a și un jurământ, Să întărească-al său cuvânt.


Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”


Tu știi ceea ce mi-a făcut Fiul Țeruiei. Ai văzut Cum că Ioab l-a doborât Pe Abner și l-a omorât. Ucis a fost fiul lui Ner, Și-apoi și fiul lui Ieter – Amasa – care a pierit Fiind tot de Ioab lovit. Astfel, sfârșiră cei doi cari Peste oștire-au fost mai mari. Când era pace în popor, A fost vărsat sângele lor. Pe-ncălțămintea din picioare – Și-asemenea, pe cingătoare – Ioab, atunci, sânge și-a pus.


Dar oare, dacă Dumnezeu, Să vin aici, n-ar fi voit, Gândești că eu aș fi venit? Puteam, încoace, să pornesc Și acest loc să-l nimicesc? Dar Dumnezeu, astfel, a zis Atuncea când El m-a trimis: „În țara ‘ceea, năvălește, Degrabă, și o nimicește!”


De-apucă El, cine-L oprește? Sau cine oare, îndrăznește Să-I zică „Ce faci?” Dumnezeu


Stau mut. Plin de tăcere-s eu, Căci văd cum Tu lucrezi mereu.


Pentru că el, putere, are. Cine-i va pune întrebare: „Ce faci?” Mai bine, porunca


Dar cine, oare, a vestit Ceva, care s-a împlinit, Fără de voia Domnului Și fără de porunca Lui?


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Iisus a zis: „Napoia Mea, Satano! Căci a ta vorbire, O piatră-Mi e, de poticnire. Aceste gânduri, îți spun Eu, Că nu vin de la Dumnezeu, Ci sunt de-ale oamenilor.”


Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.


Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!”


Dar, mai degrabă, cine ești Tu, omule, de îndrăznești Ca să-I răspunzi lui Dumnezeu, Stând împotriva Lui, mereu? Nu cumva, vasul cel de lut Spune celui ce l-a făcut, „De ce, așa, m-ai plămădit? De ce n-am fost, altfel, croit?”


Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător.


Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa