Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 16:1 - Biblia în versuri 2014

1 David și tot poporul lui Trecură creasta muntelui, Când iată că s-a pomenit Cu Țiba, omul ce-a slujit La al lui Saul fiu, cel care, Mefiboșet, drept nume, are. Cu sine, doi măgari luase, Pe care hrană încărcase. Pâini a adus – vreo două sute – Iar turte cu stafide-umplute O sută-au fost. A mai adus Roade de vară și-a mai pus Și un burduf, cu vin, umplut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Imediat după ce a trecut de vârful muntelui, Țiba – slujitorul lui Mefiboșet – l-a întâmpinat pe David. Țiba avea cu el o pereche de măgari care cărau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine și un burduf cu vin.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Davíd trecuse puțin de vârf și, iată, Țibá, un slujitor al lui Mefibóșet, [venea] înaintea lui cu doi măgari înșeuați pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe și un burduf cu vin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba, robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 16:1
17 Mawu Ofanana  

David și-ntregul său popor, Urcă dealul Măslinilor. Cât timp, pe deal, ei au urcat, David a plâns neîncetat, Mergând desculț și necăjit, Ținându-și capul învelit. Oamenii săi, când l-au văzut, Să plângă-ndată-au început Și capul și-au acoperit.


Apoi, pe culme, a urcat Și Domnului I s-a-nchinat. Hușai – cel care e Archit – Grabnic, în față, i-a ieșit Având țărână presărată Pe cap și haina sfâșiată.


O mie de bărbați veneau – Din Beniamin – și-l însoțeau. Cu el, și Țiba s-a aflat – Cel ce fusese așezat, De către David, drept mai mare, Asupra casei cea pa care O avea Saul. El venea, Cu toți feciorii ce-i avea, Căci cinsprezece fii avuse. Pe ai săi robi, îi mai aduse. Aceștia, douăzeci, erau Și cu stăpânul lor mergeau. Întreg alaiul a trecut Peste Iordan și l-au văzut,


Peste Iordan. Bătrân era, Căci anii ce îi număra De când pășea pe-al vieții drum, Trecură de optzeci de-acum. Pe David, el îl îngrijise Când la Mahanaim sosise, Căci Barzilai s-a arătat A fi un om foarte bogat.


Căci oamenii cari locuiau Acolo și cei ce erau În Zabulon, în Isahar, Neftali, au trimis în dar, Merinde, pe măgari adusă, Pe boi și pe cămile pusă, Sau pe catâri. În acest fel, David a adunat la el, Turte făcute din smochine Ori din stafide, vase pline Cu untdelemn și vin. Avea Și aluat, de-asemenea. Toată merindea căpătată Fusese din belșug aflată, Pentru că-n Israel, se știe, Era o mare bucurie.


Darul deschide, omului, Calea către mai marii lui.


Iată, la Mițpa rămân eu, Să pot răspunde tot mereu, Poruncilor Haldeilor. Deci am să strâng de la popor, Vinul și poamele de vară. Și untdelemnu-am să-l strâng iară, Iar voi, ca să mă ajutați, În vase să le așezați, Pentru ca astfel, liniștiți, Voi, în cetăți, să locuiți!”


Atuncea, toți Iudei-aflați Prin alte țări împrăștiați, Cu tot avutul lor plecară, Din nou, spre a lui Iuda țară. Au mers dar, la Ghedalia Care la Mițpa se găsea. Mare belșug ei adunară Din vin și poamele de vară.


Iată că Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat: Un coș cu poame-am observat, Iar fructele acelea, toate, Văzut-am precum că sunt coapte.


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


Vei merge cu-al tău slujitor, Pân’ la stejarul din Tabor. Trei oameni ai să întâlnești, Când la acel stejar sosești. Ei, spre Betel, vor a se duce, Lui Dumnezeu, jertfe, de-a-I duce. La primul, trei iezi vei vedea. Trei turte-al doilea va avea, Iar ultimul, un burduf plin, Care a fost umplut cu vin.


Isai – atuncea – a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe un măgar a încărcat, Pâine apoi și-a așezat Un ied, precum și-un burduf plin Care a fost umplut, cu vin. David, pe toate, le-a luat Și-apoi la Saul a plecat.


Abigail, pâini, a luat Și două sute-a numărat. Două burdufuri a adus – Pline cu vin – și-apoi s-a dus Să ia cinci oi; a pregătit Și cinci măsuri de grâu prăjit. Turte, în urmă, a făcut Și cu stafide le-a umplut, Iar toate turtele acele O sută-au fost, în număr, ele. Smochine-apoi a mai luat Și în mănunchiuri le-a legat, Iar legăturile acele La două sute, fost-au ele. Tot ceea ce a pregătit, În grabă, ea a rânduit Și, pe măgari, a încărcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa