Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 15:31 - Biblia în versuri 2014

31 Apoi, la David, au venit Și i-au vorbit, în acest fel: „Iată că și Ahitofel, Pe Absalom, l-a căutat Și lui i s-a alăturat; Este cu cei care-i slujesc Și cari, în contră-ți, uneltesc.” David, atunci, a cuvântat: „Doamne, te rog ca sfatul dat De-Ahitofel, să-l nimicești! Izbândă, să nu-i dăruiești!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei care au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă ca sfatul lui Ahitofel să pară o nebunie!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 David a fost anunțat că Ahitofel a trecut de partea lui Absalom și că el este printre trădători. Atunci David a zis: „Te rog, Doamne, să faci ca Ahitofel să îi dea sfaturi greșite lui Absalom!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 [Cineva] i-a zis lui Davíd: „Ahitófel este între cei care conspiră împreună cu Absalóm”. Davíd a zis: „Doamne, zădărnicește sfatul lui Ahitófel!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și unul a spus lui David zicând: Ahitofel este între urzitori cu Absalom. Și David a zis: Zădărnicește sfatul lui Ahitofel, Doamne, te rog.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 15:31
23 Mawu Ofanana  

El multe jertfe-a pregătit, Din animalele-adunate. Apoi, l-a Ghilo, în cetate – Să-l cheme pe Ahitofel – Trimise soli. Omul acel Sfetnic era, printre cei care, David, în slujba sa, îi are. Întreaga uneltire-ndat’ Mare putere-a căpătat, Căci tot mai mult popor mergea, La Absalom, și-l sprijinea.


Sfatul, pe care i l-a dat Ahitofel, s-a arătat A fi puternic – negreșit – De parcă ar fi fost primit Chiar de la Domnul Dumnezeu. La fel s-a întâmplat, mereu, Cu sfaturile ce-au fost date, De-Ahitofel, lui David. Toate Erau privite, ne-ncetat, De parcă Dumnezeu le-a dat.


Când a sfârșit sfătuitorul, Și Absalom – și tot poporul – Au zis: „Mai bine a vorbit Hușai – cel care e Archit – Decât vorbise-Ahitofel. Mai bun e sfatul dat de el.” Ei, niciodată, n-au știut Că Domnu-i Cel ce i-a făcut Să hotărască-n așa fel, Iar sfatul lui Ahitofel Să poată fi nesocotit. Domnul, cu cale, a găsit Ca pe-Absalom – și-a lui oștire – Să-i ducă spre nenorocire.


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


Dar Absalom a cuvântat: „Hușai – Architul – imediat Să vină-ncoace, căci țin mult, Părerea lui, să o ascult!”


Hușai a spus: „Nu-i potrivit Sfatul pe care ți l-a dat.


Celor vicleni, le nimicește Planul cel rău și le zdrobește Putința de a-l fi-mplinit.


Cu ură mă-nconjoară ei Și-mi fac război, fără temei.


Doamne, sunt mulți ai mei vrăjmași Ce gloată-n contră-mi se ridică!


Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


Răul, pe zid, sălășluiește Și zi și noapte-o ocolește. Nelegiuirea, răutatea Cutreieră acum cetatea.


Cel care mă batjocorește, Nu un vrăjmaș se dovedește, Căci eu, atunci, aș suferi; Sau dacă m-ar batjocori Potrivnicul și-ar încerca, Mâna – apoi – a ridica În contră-mi, aș fugi oriunde Din fața lui, și m-aș ascunde.


Duhul din Egipteni-acei Are să piară-atunci din ei, Iar al lor sfat am să-l lovesc Degrabă, și-am să-l nimicesc. Poporul Egiptenilor Va cere sfat idolilor. Îi va-ntreba pe vrăjitori, Îi va-ntreba pe ghicitori Și-i va-ntreba – de bună seamă – Pe-aceia care, morții, cheamă.


Eu singur doar, Mă dovedesc, În stare să zădărnicesc Chiar semnele cele pe care Prorocul mincinos le are Și să-i scot drept înșelători Pe cei care sunt ghicitori. Fac, pe-nțelepți, să dea-napoi Și-n nebunie mai apoi, Prefac toată știința lor.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


Unde e înțeleptul dar? Unde e cel ce-i cărturar? Sau unde-i vorbărețul, oare, Pe care, acest veac îl are? Înțelepciunea dovedită De lume, nu a fost prostită, Necontenit – vă întreb eu – De către Domnul Dumnezeu?


Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa