Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 15:12 - Biblia în versuri 2014

12 El multe jertfe-a pregătit, Din animalele-adunate. Apoi, l-a Ghilo, în cetate – Să-l cheme pe Ahitofel – Trimise soli. Omul acel Sfetnic era, printre cei care, David, în slujba sa, îi are. Întreaga uneltire-ndat’ Mare putere-a căpătat, Căci tot mai mult popor mergea, La Absalom, și-l sprijinea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Conspirația lua amploare, și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În timp ce aducea sacrificiile, Absalom a trimis pe cineva în orașul Ghilo ca să se ducă la ghilonitul Ahitofel – consilierul lui David. Complotul lua amploare; și tot mai mulți din popor treceau de partea lui Absalom.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Absalóm a trimis după Ahitófel din Ghiló, consilier al lui Davíd în cetatea sa Ghiló când Absalóm aducea jertfele. Intriga era puternică, iar poporul care era cu Absalóm era din ce în ce mai mult.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Absalom a trimis după Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, pe când jertfea jertfe. Și uneltirea a fost puternică fiindcă poporul se înmulțea mereu lângă Absalom.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 15:12
26 Mawu Ofanana  

Apoi, la David, au venit Și i-au vorbit, în acest fel: „Iată că și Ahitofel, Pe Absalom, l-a căutat Și lui i s-a alăturat; Este cu cei care-i slujesc Și cari, în contră-ți, uneltesc.” David, atunci, a cuvântat: „Doamne, te rog ca sfatul dat De-Ahitofel, să-l nimicești! Izbândă, să nu-i dăruiești!”


După ce David a plecat În grabă, Absalom – urmat De cei ce-au fost de partea lui – În a Ierusalimului Cetate, a intrat. Cu el Fusese și Ahitofel.


Când a sfârșit sfătuitorul, Și Absalom – și tot poporul – Au zis: „Mai bine a vorbit Hușai – cel care e Archit – Decât vorbise-Ahitofel. Mai bun e sfatul dat de el.” Ei, niciodată, n-au știut Că Domnu-i Cel ce i-a făcut Să hotărască-n așa fel, Iar sfatul lui Ahitofel Să poată fi nesocotit. Domnul, cu cale, a găsit Ca pe-Absalom – și-a lui oștire – Să-i ducă spre nenorocire.


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


În urma lui, apoi, venea Elifelet, acela care, Pe Ahasbai, părinte-l are. El era fiu de Macatit. Urmează Eliam, venit Din Ghilo. El este cel care, Pe-Ahitofel, părinte-l are.


Un post vestiră de îndat’, Iar pe Nabot l-au așezat, Pe urmă, drept conducător, Peste al lor întreg popor.


În numele soțului ei, A scris bătrânilor acei: „Un mare post, vestiți dar voi. Luați-l pe Nabot apoi, Și puneți-l conducător Peste al vost’ întreg popor.


Ahitofel avea să fie Pus sfetnic, la împărăție. Hușai – care-i de neam Archit – Mare prieten s-a vădit A fi, al împăratului.


Îndură-Te Doamne, de mine, Căci milă am aflat la Tine: Ajută-mi să mă întăresc, Pentru că vreau să îi plătesc Pe-ai mei vrăjmași, cum se cuvine Și precum voi putea mai bine!


Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”


Balaam a zis, privind în zare: „Zidește-aici, șapte altare. Șapte berbeci apoi, să iei Și-asemenea șapte viței. Pe toți, voiesc să-i pregătești, Căci trebuie să îi jertfești.


Spre câmpul care s-a chemat Țofim, cei doi s-au îndreptat. Câmpul acela se găsește Pe muntele ce se numește Pisga; întreg cuprinsul lui, Este spre vârful muntelui. Șapte altare a zidit Balac, acolo, și-a jertfit Câte-un berbece și-un vițel.


Balac, întocmai, a făcut – Așa precum i s-a cerut: Șapte altare a zidit Și jertfele le-a pregătit: Câte-un berbece așadar, Și un vițel, la un altar.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Holon și Ghilo au urmat, Gosenul s-a alăturat, Și unsprezece-au fost de toate Cetățile, cu-ale lor sate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa