Familia mi s-a ridicat, În contra mea, și a strigat: „Scoate-l afar’, pe fiul tău, Căci l-a ucis pe frate-său! Scoate-l degrabă, cum ți-am zis, Căci trebuie a fi ucis, Pentru păcatul săvârșit! Îl vom ucide, negreșit, Chiar dacă e moștenitor!” Ce fac eu, împotriva lor? Cu ei, cum pot eu a mă pune? Căci ei și-acest ultim tăciune Ce mi-a rămas, să-l stingă-ar vrea, Iar al meu soț ar rămânea Fără urmași, pe-acest pământ. De-aceea, disperată, sânt.”