Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 14:25 - Biblia în versuri 2014

25 Nu era om, în Israel – În frumusețe – ca și el. Îi merse vestea, împrejur, Căci nu avea nici un cusur – Din tălpi, în vârful capului – Cari să se vadă-n trupul lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea nicio infirmitate în el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 În tot Israelul nu era niciun om atât de cunoscut pentru frumusețea lui cum era Absalom. Din partea de sus a capului și până la talpa piciorului, el nu avea niciun defect și nimic neplăcut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Ca Absalóm nu era nimeni în Israél atât de frumos. Era foarte admirat: din tălpi și până în creștet nu avea niciun cusur.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 14:25
11 Mawu Ofanana  

Al său părinte, niciodat’, Să-l mustre, nu a cutezat, Căci nu l-a întrebat nicicând: „Ce faci băiete? Ce-ai de gând?” Foarte frumos se dovedea – La chip – a fi Adonia, Căci după Absalom urmase, Pe lume, când se întrupase.


Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.


E dezmierdarea-nșelătoare, Iar frumusețea-i trecătoare; Însă femeia cari, mereu, Teamă-a avut de Dumnezeu, Vrednică-i de-a fi lăudată.


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


Fiind cu brâie-mpodobiți Jur împrejurul coapselor. Turbenele, pe capul lor, Mândre erau și colorate, Cu meșteșug înfășurate. La chip, viteji se arătau, Asemeni celor ce erau Din Babilon, cari e știut Că în Haldeea s-au născut. Când chipurile le-a zărit, De ele s-a îndrăgostit


Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.


Vai Farisei și cărturari! Sunteți ca și mormântul cari, Afară, este văruit, Dar, înlăuntru, e ticsit Cu oasele pieriților Și cu necurăția lor.


Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.


Cu bube rele, Dumnezeu Te va lovi mereu, mereu – La coapse și genunchi – de care Nu ai să capeți vindecare. Din talpă-n creștet, negreșit, De bube, ai să fii spuzit.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Un fiu, omul acel avea; Saul, feciorul se numea Și era tânăr și frumos. Îi întrecea, neîndoios, În înălțime, pe toți cei Cari fost-au de-ai lui ani, și ei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa