Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 14:2 - Biblia în versuri 2014

2 El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i-a zis femeii: „Te rog, prefă-te că bocești, îmbracă-te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 A trimis pe cineva la Tecoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Apoi el i-a zis femeii: „Prefă-te că ești în doliu. Îmbracă-te cu haine de doliu și să nu te ungi cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 A trimis la Técoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Prefă-te că jelești și îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multe zile plânge după un mort!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Ioab a trimis la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 14:2
17 Mawu Ofanana  

Apoi, femeia a plecat Și-n văduvă s-a îmbrăcat.


Soața lui Urie-a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat. Pe-al său bărbat, ea l-a jelit,


Atuncea, David s-a sculat De la pământ și-a poruncit Să-i fie-adusă – negreșit – Apa. În urmă, s-a spălat, S-a uns și straie și-a cătat. După ce haine noi și-a pus, La casa Domnului s-a dus, Și-n fața Lui s-a închinat. Acasă când s-a înturnat El, de mâncare, a cerut, Slujbașilor și de băut. După ce David a mâncat,


Dar o femeie a venit, Care-n cetate-a locuit. Astă femeie se vădea Că multă-nțelepciune-avea. Ea a strigat, către popor: „Opriți-vă dar, fraților! Vă rog ca să mă ascultați Și pe Ioab să îl chemați! Să îi mai spuneți că doresc Să vină-aici, să îi vorbesc!”


Vine Heleț. Omul acel – De loc – de la Pelet, venea. De la Tecoa, se trăgea Ira apoi, acela care, Pe Icheș, drept părinte-l are.


Îi zise-ndat’, nevestei sale: „Iată ce am găsit cu cale Că trebuie, acum, să faci: Cu alte haine să te-mbraci – Căci nu aș vrea ca să se știe Precum că ești a mea soție – Și către Silo să pornești. Pe Ahia ai să-l găsești, Când vei ajunge-n acel loc. El e al Domnului proroc, Căci el e cel care mi-a spus Că împărat eu voi fi pus.


Dar Dumnezeu l-a înștiințat: „Află că fi-vei căutat De-a lui Ieroboam soție, Voind să afle ce-o să fie Cu al ei fiu care bolește. Ai grijă dar, când ea sosește, Va încerca alta să pară.”


El, Betleemul, l-a-nălțat; Etamul l-a mai ridicat; Tecoua a mai fost zidită,


Când zorii zilei au venit, Întreg poporul a pornit Către Tecoua, pustiu care Se întindea în depărtare. Ieșind în față, Iosafat, Către popor a cuvântat: „Voi – cei din Iuda adunați – Cei în Ierusalim aflați, Nădejde să aveți mereu, În al nost’ Domn și Dumnezeu, Căci astfel fi-veți întăriți. Izbândă o să dobândiți, Crezând cuvântul Domnului, Rostit prin toți prorocii Lui.”


Cei care-n lucru îi urmară Sunt Tecoiții. Au zidit Brâul care s-a nimerit În dreptul turnului cel mare Ce iese-afară, după care Lungiră creasta zidului, Până la zidul dealului.


Și Tecoiții au lucrat, Însă cei care s-au aflat, În fruntea lor, nu s-au supus În slujba Domnului de Sus.


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Hainele albe. Untdelemn, Să ai pe cap – eu te îndemn.


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă,


Te speli, te ungi și-apoi te-mbraci Cu ce-ai mai bun. Te pregătești Și către arie pornești. Ai grijă să nu fii văzută! Să nu te faci, lui, cunoscută, Până nu vor fi terminat Toți, de băut și de mâncat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa