2 Samuel 14:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel alungat să se poată întoarce la El.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Desigur, noi toți vom muri până la urmă – ca niște ape care cad pe pământ și nu se mai adună. Dar Dumnezeu nu dorește să ia viața; ci concepe metode prin care cel alungat să se poată întoarce la El!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Noi vom muri și vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul și se gândește cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Trebuie negreșit să murim și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Căci vom muri, și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el.

2 Samuel 14:14 Mawu Ofanana

2 Samuel 11:25

David îi zise, solului: „Mergi la Ioab și-astfel să-i spui: „Să nu te necăjești, cumva, Că s-a-ntâmplat așa ceva! Iată că sabia-l doboară Acum pe unu, și-l omoară Pe altu-apoi. Te întărește, Ia-ți oamenii și te pornește, Din nou, la luptă, căci vei bate – Cu oastea ta – acea cetate! Tu, solule, să îl veghezi, Mereu, și să-l îmbărbătezi!”

2 Samuel 14:15

Să vin acum, la împărat Și să vorbesc în acest fel, Este că vreau să afle el, Precum că m-a înspăimântat Poporul, când l-am ascultat. Am zis atunci, poporului: „Voi merge și-mpăratului, Am să-i vorbesc. Poate că el Se va milostivi astfel, Și poate va găsi cu cale, S-asculte vorba roabei sale.

1 Regi 11:39

Prin ce voi face, Eu doresc – Pentru o vreme – să smeresc Sămânța ‘ceea care iasă, Acum, din a lui David casă. Un timp, smerită o să fie, Dar nicidecum, pentru vecie.”

Iov 14:14

Dacă cel care a murit Să învieze ar putea, Atunci doar și nădejdea mea S-ar întări în suferință Și-ar sprijini a mea ființă, Până când îi va fi schimbată Starea în care e aflată.

Iov 30:23

Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.

Iov 34:15

Atuncea vietatea care Din carne este, va pieri. Pricepeți deci, că va muri Orice viețuitoare, până La noi, cari suntem din țărână.

Iov 34:19

Nu cată fața celor mari; Deosebiri, între cei cari Bogați sunt sau săraci, nu-ncap ‘Naintea Lui: la fel Îi plac; Ale Lui mâini i-a modelat Pe toți și-apoi, viață le-a dat.

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Psalmi 58:7

Ca apa ce s-a scurs, să fie: Să-i risipești pentru vecie! Săgețile, de ei zvârlite, Să fie doar săgeți tocite!

Psalmi 77:8

E gata a Lui bunătate? Făgăduințele lăsate, De El, acum s-au risipit Și pe vecie au pierit?

Psalmi 79:3

Sângele lor a fost vărsat Asemeni apei, presărat Jur împrejurul zidului, Cel al Ierusalimului.

Psalmi 90:10

Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.

Psalmi 90:3

Tu, în țărână – înapoi – Pe oameni îi întorci apoi, Zicând: „Vă-ntoarceți fiilor, Cari sunteți ai oamenilor!”

Exodul 21:13

Dar dacă lațul, nu i-a-ntins Și dacă-n mâna sa l-a prins – Pentru că Domnul a făcut Lucrul acest de s-a putut – Atuncea își va fi gătit Un loc, unde adăpostit – Prin fugă – acel om să fie.

Qohelet 9:5

Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.

Plângerile 3:31

Pentru că Domnul – să se știe – Nu leapădă pentru vecie.

Езекиел 18:23

Doresc Eu oare, ne-ndoios, Moartea celui ce-i păcătos?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Dar, mai degrabă, nu vreau Eu, Să-și lase el, calea cea rea, Pe cari, ‘nainte, o avea Și-n acest fel, să reușească Omul acela să trăiască?

Levitic 26:40

„Fărădelegea săvârșită, Atunci va fi mărturisită, Fără-nconjur, de fiecare – Ba chiar fărădelegi pe care Părinții lor le-au săvârșit, Ei le vor fi mărturisit. Călcările legilor Mele Se vor mărturisi și ele. Mărturisi-vor, totodată, Și-mpotrivirea arătată Voinței Mele, ne-ncetat – Fapt pentru care-am arătat

Numeri 35:15

Șase cetăți fi-vor, astfel, Loc de scăpare-n Israel, Pentru străin ori băștinaș, Pentru cel care, ucigaș, Ajuns-a de s-a pomenit, Fără ca el să fi voit.

Numeri 35:25

Să-l izbăviți pe ucigaș Și să îi dați apoi sălaș, Într-o cetate de scăpare, Până când preotul cel mare, Ce-i uns cu untdelemnul sfânt, Va fi luat de pe pământ – Deci pân-atunci când, bunăoară, Marele preot o să moară.

Numeri 35:28

Căci el, doar în al său sălaș, Este lăsat să viețuiască, Atât cât are să trăiască Cel care este preot mare. La moartea preotului, are Voie, să vină înapoi, Să stea-n moșia lui apoi.

Matei 22:16

Irodiani, ei au trimis – Cu ucenicii lor – și-au zis: „Învățătorule, venim La Tine, pentru că noi știm Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat.

Fapte 10:34

Petru, privirea, și-a rotit Peste cei care s-au aflat, Acolo strânși, și-a cuvântat: „Într-adevăr, văd bine eu, Acuma dar, că Dumnezeu Nu e, nicicând, părtinitor.

Romani 2:11

Voiesc să știe fiecare, Că, în vedere, nu se are, Nicicând, ‘naintea Domnului, Felul sau fața omului.

Deuteronom 10:17

Pentru că Domnul Dumnezeu E Dumnezeul tuturor. El este Domnul domnilor. Doar El e Dumnezeul tare, Doar El este Domnul Cel Mare Și Dumnezeu-nfricoșat Care, nicicând, nu a cătat La fețele oamenilor Și nu primește darul lor.

Evrei 9:27

Și după cum e rânduit Ca orice om să moară-o dată Și-apoi se face-o judecată,

1 Petru 1:17

Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.