2 Samuel 13:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ Abia sfârăise vorba, când În sală, au intrat, plângând, Toți fiii împăratului. David și slujitorii lui – Văzându-i pe tineri-acei – Au început de-au plâns și ei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁶ Nici n-a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și-au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar și regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și slujitorii lui au plâns în hohote.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁶ Și a fost așa: pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere.

2 Samuel 13:36 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:21

Slujbașii săi l-au întrebat: „Ce-nseamnă ceea ce-am văzut, Că tu – acuma – ai făcut? Când pruncul mai trăia, posteai Fără-ncetare și plângeai. Acum – când pruncul a murit – La masă, tu te-ai repezit!”

2 Samuel 13:15

Apoi, Amnon a observat, Că dragostea i s-a schimbat În ură. O iubise tare, Dar – în măsură și mai mare – Să o urască, el ajunse. Spre ea, se-ntoarse și-o străpunse Cu o privire-nverșunată, Strigându-i: „Plecă, de îndată!”

2 Samuel 13:35

Atuncea, Ionadab s-a dus, La împărat și-astfel, i-a spus: „Iată că vin fiii pe care Al nostru împărat îi are! Iată că s-a adeverit Ceea ce eu ți-am prevestit.”

2 Samuel 13:37

Speriat dar, Absalom fugise Și la Talmai se-adăpostise. Talmai era acela care, Pe Amihur, părinte-l are; Peste Gheșur, înscăunat, Era Talmai, ca împărat. David, feciorul, și-a jelit, Zile întregi – necontenit –

2 Samuel 18:33

Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”