Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 13:3 - Biblia în versuri 2014

3 Un bun prieten, el avea, Care, mereu, îl însoțea. El era Ionadab – cel care, Pe Șimea, drept părinte-l are, Acela care s-a vădit Frate cu David. Negreșit, Omul acela a văzut Cum că ceva s-a petrecut. Fiind șiret, a cutezat Ca pe Amnon să-l fi-ntrebat:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Șimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 13:3
21 Mawu Ofanana  

Din tot ce Domnul a zidit, Doar șarpele, mai iscusit, Se dovedise-n vremea ‘ceea. El spuse întâlnind femeia: „Iată, mă tot întreb mereu: Oare chiar zis-a Dumnezeu Că n-aveți voie să mâncați Din pomii toți, aici aflați?”


În vremea ‘ceea, i-a lăsat Iuda, pe-ai săi, și a plecat În Adulam. Îl găzduia Un om cari Hira se numea.


Iuda, un ied – cum a promis Acelei curve – a trimis. Adulamitului l-a dat, Să-l ducă, iar ce a lăsat Zălog femeii celeia, Să poată, înapoi, să ia.


Iubirea ce i-a încolțit În inimă, l-a chinuit Atât de mult, încât pe dat’ El a căzut, bolnav, în pat. Tamar, fecioară, s-a vădit, Iar lui Amnon greu i-a venit Ca să se-apropie, cumva, Cu gândul de-a-ncerca ceva.


Atuncea, Ionadab – cel care Pe Șimea, drept părinte-l are – S-a dus în față la-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Să nu crezi că toți ai tăi fii Au fost uciși. Voiesc să știi Că l-au ucis doar pe Amnon. Restul nu e decât un zvon. Află că Absalom a vrut – Lucrul acest – de la-nceput. Și astfel el a urmărit Să-l pedepsească – negreșit – Pe-Amnon, pentru că a răpit-o, Pe sora lui, și-a necinstit-o.


„Ce e cu tine? Cum o duci? Spune-mi ce faci, de te usuci, Din zi în zi?” Amnon îi zise, Lui Ionadab, tot ce pățise: „Sufăr și plin sunt de amar, Căci o iubesc mult, pe Tamar. Ea este sora cea pe care, Frate-meu, Absalon, o are.”


El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!


Iar pe poporul Israel, Mereu doar l-a batjocorit. Atunci, în față i-a ieșit Chiar Ionatan, acela care Pe Șimea, drept părinte-l are, Frate cu David. Mâniat, Pe Filistean l-a atacat. Jos, la pământ, la doborât Îndată, și l-a omorât.


Isai născu pe Eliab, Pe Șimea și Abinadab;


Sfetnic al împăratului, Fusese pus chiar unchiul lui, Cari, Ionatan, era chemat, Fiind deștept și învățat. Lângă feciorii cei pe care, David, urmași, în lume-i are, De veghe fost-a Iehiel; Al lui Hacmoni fiu, e el.


S-a purtat însă, chibzuit, Căci furia și-a stăpânit Și către casă a plecat. Pe-ai săi prieteni i-a chemat La el și a cerut să vie Acolo, și a sa soție. Aceasta, Zereș, s-a numit.


Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.


Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”


Cel darnic o să își găsească Mulți oameni să îl lingușească, Căci toți, prieteni, au să fie Cu cel cari să dea daruri știe.


„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”


În fața Domnului – se știe – Că este doar o nebunie Înțelepciunea cea pe care Lumea aceasta-n ea o are. Tocmai de-aceea, s-a și zis, Iar, în Scriptură, este scris: „Pe-al înțelepților sobor, Îl prinde-n viclenia lor.”


Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească.


Nevasta lui a fost luată Și-unui tovarăș de-al său, dată.


Când Samuel a întrebat: „Aceștia sunt toți ai tăi fii?”, Isai răspunse: „Nu. Să știi Că încă un fecior am eu – Cel mic – pe care, tot mereu, Cu oile doar l-am trimis.” Atuncea Samuel a zis: „Trimite-ndată după el, Să-l văd și eu, pe fiu-acel, Pentru că nu vom sta la masă Până sosește el, acasă.”


Isai, pe Șama, l-a chemat, Iar Samuel a cuvântat: „Nici el nu e alesul Lui, Căci nu-i pe placul Domnului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa