Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 13:28 - Biblia în versuri 2014

28 În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin, iar când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Așteptați până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să îl omorâți. Să nu vă fie frică să faceți acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiți curajoși și demonstrați-vă abilitatea de luptători!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeți, când se va veseli inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviți-l pe Amnón și omorâți-l! Nu vă temeți, căci eu v-am poruncit! Fiți tari și viteji!»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviți pe Amnon!’, atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă!

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 13:28
30 Mawu Ofanana  

Dar într-o zi, s-a îmbătat, De prea mult vin; s-a dezbrăcat, În cortul său, și-a adormit.


La masa împăratului, Alături de slujbașii lui. David – atunci – l-a ospătat Și-n urmă-apoi l-a îmbătat. Când înserarea a venit, Urie-afară a ieșit, Însă acasă n-a plecat, Ci cu slujbașii s-a culcat.


Iată ce-a scris David, în ea: „În prima luptă ce-o purtați, Pe Urie să-l așezați În locul care o să fie, Cel mai greu loc, din bătălie, Și să vă trageți înapoi, Ca astfel el să moară-apoi.”


De-acuma, sabia va sta, Necontenit, în casa ta, Pentru că M-ai disprețuit Și n-ai făcut ce-am poruncit. Te va ajunge-acum năpasta, Pentru că ai luat nevasta Lui Urie și l-ai ucis.”


Dar Absalom a stăruit, Iar împăratul s-a-nvoit Și pe Amnon el l-a chemat Și-apoi, să plece, l-a lăsat.


Doi fii aveam, la casa mea, Dar într-o zi, ei s-au certat Și-apoi, spre câmp s-au îndreptat, Împinșii fiind, de cruda soartă. Nu era nimeni să-i despartă, Iar astfel, unul l-a lovit, Pe altul, care-a și murit.


O parte din a lui oștire – Întâi – făcut-a o ieșire Spre miazăzi. Cei ce erau Iscoade și care pândeau Mișcarea lor, l-au înștiințat Pe Ben-Hadad, care aflat Era-n cortu-mpăraților Și chefuia la masa lor. Avea, în juru-i, adunați Treizeci și doi de împărați Cari aliați cu el erau Și care-n luptă-l ajutau.


Gloata a petrecut din plin. A șaptea zi, vesel de vin, Ahașveroș a ordonat Să-i vină famenii de-ndat’. Șapte la număr, ei erau Și iată ce nume purtau: Întâi Mehuman și Bizta; Apoi Harbona, zis Bigta; Urmau Abagta și Zetar Și-n urmă Carcas. Așadar,


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Atunci, ele au fost chemate, La împărat, și întrebate: „De ce, voi ați nesocotit, Ceea ce eu v-am poruncit, Și i-ați lăsat ca să trăiască, Pe cei de parte bărbătească?”


Pentru petrecere-i făcut Ospățul. Vinul, am văzut Că, viața o înveselește Și că argintul dăruiește Toate acestea împreună, Celui care argint adună.


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


Petru – și-apostolii, la fel – Răspunseră: „Noi judecăm Căci trebuie să ascultăm, Mai mult, de Domnul, tot mereu, Decât de oameni. Dumnezeu,


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!”


Apoi, la masă au șezut, De au mâncat și au băut. Socrul a stăruit apoi: „La noapte, să rămâi la noi Și plină, inima să-ți fie, În acest fel, de veselie.


Levitu-n urmă s-a sculat, Fiind de sluga lui urmat, Precum și de-a sa țiitroare. Când a fost gata de plecare, Socrul său, iar, a stăruit: „Iată că ziua s-a sfârșit Și înserarea-acum se lasă. Mai stai puțin, la mine-acasă. La noapte, ai să dormi la noi Și vei pleca în zoiri apoi, Ca plină inima să-ți fie – În acest fel – de veselie.”


Boaz, cu-ai săi, a chefuit Și inima și-a veselit. Rut, răbdătoare, a vegheat, Iar când s-a dus de s-a culcat Lângă un stog și-a adormit, Picioarele i-a dezvelit, Lungindu-se-apoi, ușurel,


Pe-i săi slujbași, el i-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Pe David, vreau să îl găsiți Și-apoi, în taină să-i vorbiți: „Iată, al nostru împărat, Bunăvoință-a arătat Față de tine. Negreșit, De-ale lui slugi, tu ești iubit. Pe plac fă-i împăratului, Și fii dar, ginerele lui.”


Saul, pe Domnul, a jurat, Spunându-i: „Cu adevărat, Viu este Domnul Dumnezeu, Că nici un rău n-am să-ți fac eu!”


Saul, atunci, a glăsuit: „Fii fără teamă, eu îți zic, Căci nu ai să pățești nimic! Dar spune-mi iute, ce-ai văzut?” „În fața mea, a apărut” – Zise femeia – „o ființă, Care – după a mea știință – Dumnezeiască se arată Și din pământ se-nalță, iată.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa