Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 12:7 - Biblia în versuri 2014

7 Natan, în urmă, a grăit: „Tu ești acela, împărate! Tu ai făcut aste păcate! De-aceea, Domnul m-a trimis, La tine și, așa, a zis: „Iată că Eu te-am așezat, Peste Israel, împărat. De Saul, Eu te-am izbăvit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Atunci Natan i-a zis: ‒ Tu ești omul acela! Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Atunci Natan i-a zis: „Tu ești acel om! Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, îți zice: «Te-am uns ca rege pentru Israel și te-am scăpat de amenințările lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Natán i-a zis lui Davíd: „Tu ești omul [acesta]! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Eu te-am uns rege peste Israél și eu te-am eliberat din mâna lui Saul;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Și Natan a zis lui David: „Tu ești omul acesta! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Natan a zis lui David: Tu ești omul acela! Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te‐am uns împărat peste Israel și te‐am scăpat din mâna lui Saul

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 12:7
22 Mawu Ofanana  

„De ce oare, gândești mereu Astfel, de al lui Dumnezeu Popor și crezi că niciodată Nu iese din porunca dată De către al său împărat, Când însuți tu ești vinovat, Că nu l-ai chemat înapoi, Pe cel gonit? Acuma, noi


David, un cântec, a cântat, Pe care el l-a închinat Spre slava Domnului Cel care L-a izbăvit cu brațu-I tare, De Saul și de-al său popor, Precum și de-a vrăjmașilor Mânie-aprinsă. El a spus:


De-ai mei vrăjmași, El m-a scăpat, Iar de asupritori – mereu – Mă izbăvește Dumnezeu.


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Ascultă deci, ce-am să-ți vorbesc: Du-te și, împăratului, Aste cuvinte să le spui: „Așa vorbește Cel pe care Israelul, drept Domn, Îl are, Acela care e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu: „Eu – din popor – te-am ridicat Și-apoi te-am pus drept împărat Ca să domnești în Israel,


„Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit!


Când acel om a dispărut. Poate-a făcut-o înadins Când eu eram, în luptă, prins.” Al lui Israel împărat A zis atunci: „Ești vinovat! Tu însuți – cum am auzit – Acum, osânda, ți-ai rostit!”


El zise împăratului: „Ascultă dar, cuvântul meu! „Așa vorbește Dumnezeu: „Pentru că l-ai făcut scăpat Pe cel pe care ți l-am dat În mâini – pe care l-am sortit Că trebuie-a fi nimicit – Tu vei răspunde-acum, de el, Cu viața ta! Apoi, la fel, Răspunde-va poporul tău, Pentru întreg poporul său.”


Doamne – tăria mea, mereu – Din inimă Te iubesc eu!


Atunci, prorocul Ieremia, La împăratul Zedechia – Deci la Ierusalim – s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus,


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


Când din corabie-a ieșit Și spre mulțime a privit, Iisus a fost înduioșat, Iar pe bolnavi, i-a vindecat.


Când auzit-a Samuel, Vorbirea lui, a zis, astfel: „Un singur lucru pot să-ți spun: Tu ai lucrat ca un nebun, Pentru că iată, n-ai păzit Poruncile ce le-ai primit, Chiar de la Domnul Dumnezeu. El ar fi întărit, mereu, Domnia ta, în Israel.


Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


Deodată, el a ridicat-o Și către David a-ndreptat-o, Zicându-și: „Am să îl ucid Și am să-l pironesc de zid, Pe David.” Dar el s-a ferit, Iar Saul nu l-a nimerit. De două ori a încercat, Însă mereu, el a scăpat.


Și-apoi în sine-a cugetat: „Am să-i dau fata, de soție, Căci ea, o cursă, vreau să-i fie, Și-apoi la Filisteni – drept pradă – David urmează ca să cadă.” Saul, lui David, i-a vorbit A doua oară: „Negreșit, Astăzi, la mine ai să vii, Căci ginere voiesc să-mi fii!”


David – în urmă – s-a ascuns Și pe un munte-a locuit Într-un pustiu, Zif, denumit. Saul l-a căutat, mereu, Numai că Domnul Dumnezeu, Întotdeauna l-a vegheat Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.


Saul a prins atunci, de veste, Că în cetatea Cheila este David cu-ai săi, și-a cuvântat: „Iată că Dumnezeu i-a dat, În mâna mea, căci au venit La Cheila. S-au adăpostit – Acum – într-o cetate care Porți și zăvoare-n ziduri are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa