2 Samuel 12:3 - Biblia în versuri 2014

³ Dar cel sărac nimic n-avea, Afară doar de-o mielușea, Pe care el o cumpărase. Omul, acasă, o luase Și cu ai săi prunci – împreună – Îi dădeau hrana cea mai bună. Din pâinea lui, s-a înfruptat, Din al său vin ea a gustat, Dormind la sânul omului, La fel ca și copiii lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din paharul lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Dar omul sărac nu avea altceva decât o oaie tânără pe care o cumpărase. Avea grijă de ea și o creștea împreună cu el și cu copiii lui. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din cana lui și dormea la pieptul lui. Îi era ca o fiică.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Săracul nu avea decât o mieluță pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui și bea din paharul lui, dormea la sânul lui și era pentru el ca o fiică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și el o privea ca pe fata lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ iar săracul n‐avea nimic decât o singură mielușea, pe care o cumpărase și o hrănea. Și ea creștea cu el și cu copiii săi împreună; mânca chiar din bucata lui și bea chiar din paharul lui și se culca la sânul său și‐i era ca o fiică.

2 Samuel 12:3 Mawu Ofanana

2 Samuel 11:3

David – atunci – a vrut să știe, Cine e ea, și-a întrebat, Pe slugi, iar ele-au cuvântat: „Este Bat-Șeba, acea care Pe Eliam, părinte-l are. Femeia, după cum se știe, E a lui Urie soție, Iar soțul ei este Hetit.”

2 Samuel 12:2

Omul bogat avea mulți boi, Precum și foarte multe oi,

2 Samuel 12:4

Un călător – din drum venit – La cel bogat, a poposit Să se-odihnească, însă el Nu s-a-ndurat, în nici un fel, Să se atingă de-ai săi boi Și nici de turmele de oi Ca, omului, să-i pregătească, Un prânz, la care să-l poftească, Ci el, în grabă, a plecat, La cel sărac și a luat Oița de la casa lui, Și-a dat-o călătorului.”

Miheia 7:5

Pe un prieten, să nu-l crezi! În rude, să nu te încrezi Chiar dacă-apropiate-ți sânt! Ia seama la al tău cuvânt, Păzește-ți gura – cum se cade – De cea care în brațe-ți șade!

Deuteronom 13:6

„Dacă – mânat de un gând rău – Are să vină frate’ tău – Cari fiu îi este mamei tale – Sau dacă va găsi cu cale, Copila ce la tine crește Sau soața cari se odihnește La sânul tău, ori de-a venit Prietenul cel mai iubit, Și toți acești au să voiască, În taină, să te-ademenească, Spunându-ți: „Haidem să găsim Alți dumnezei și să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –